Literatura... Acum, Eminescu, Gheorghe Apetroae Sibiu

ACUM,  EMINESCU
 Acum, ninsă -n aprinderi
e bolta lui trecută,
stelele  i se -nchină
din cer codrului idol
cu timp spre altă lumină-
izvorul iubirii e un câmp
înecat în razele cuvânt
şi de tumultul din ritm,
de dor ostenit, de joc
şi de undele-n cânt!....
înfipt e-n nelinişti, acum
azurul îi şopteşte din liră ,
un crug plin de îngeri
tăcerea îi alină!...
pe irişi de Luceafăr,
lacul gându-i prelinge
de un secol, i-ascultă 
dorinţa străfunduri:
cornul de argint al Selenei-
ecou ireal între clipe!...
început e  apusul,
şi-n irump, Ne-nceputul !...
salcâmii s-au înzăpezit
 de flori  şi de viscol
şi ning cu balsam de neant,
cu adevărul fluid în vid....
diavolii de  sânge, în rang,
îl cuprind și-l întind!...
plopii se împlinesc în ei
şi se răsfiră pe grind
îi povestesc de iubirile
uitate, de amurgul nesfârşit,
de briza libertăţii vrăjiţi,
credinţă îi jură
şi-i oferă o Lună în beții,
amorul: absurd!..
... Eminescu e nobil parfum 
ce-mbie din cântecul lui,
e cer de flăcări în lazur
şi jarul din inimi  acum!...
 15.01.2014
Gheorghe Apetroae Sibiu