ZBORURI ÎN ABIS
... ÎN DOI, CU RITMURI...
Cât poartă bolţii, solitara taină
pe albe-i gânditoare calde aripi
de fluture stelar şi-aprins rămâne
sub cuta cromei eritrinei raze
în setea nălucirii celor prinşi
de mult să-i sfarâme crisalida -
clepsidra-i sensul lui de zbor
iar Ea, în japs, plină şi grea
de duhul sfânt al asprului nisip
îi curge-n clipe rostul, adâncindu-i
însemnul rupt din ne-nceput!...
Cât încă râde-n El, lumina Ei,
iar El, de tainele-i nu e răpus ,
în mariaj îi lunecă prin simţuri,
un univers-al ei, albastru şi ascuns
îi stă fiinţei sale un slujbaş supus,
de-i satură statornic curatele
bătrâne ruguri -aprinse rădăcini,
ţesând din seva Ei cuprinsuri vii,
în sfintele-nţelese armonii!..
El, razei-crin, acum, captiv al bolţii,
îi ninge flori pe buzele-n surâs:
petale crise, un troian de gînduri !...
langajul lor e-n doi, cu ritmuri în abis!...
Gheorghe Apetroae Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu