ANIMA MUNDI
Ești rugul care arde cu credința
oricărei neființe pierdută în ființă-
albastre arce-n unde de lumină-
adânc răsfrântă -n suflet și-mplinită...
Tu, Anima mundi, o liră divină,
un susur lin de izvoare celeste,
sfintele altare deschise în ferestre,
te-nalți tulpină de cuget senină!...
Tot tu, plăcerii, în temple nezidite
împarți iubiri prin groază despărțite
și le oferi ca jertfă eului banal:
ambrozii în pocal cu-arome de cuvinte!...
Toți zorii ruginiți, umbriți de vreme,
prin tine curg cu unde de plăceri
sî-ți coloreaze vise... Jerbe de dureri
ți-acopăr ochii arși în lacrimi de stele...
Pleci dintre noi ca să ascunzi în cer
harul razelor tale slobozite la vamă...
de aripile tale, norii se destramă,
pe boltă te arunci cunună de mister!....
Simțirea curată o sorbi din pocal
să uiți crisă secunda pură sub soare,
Totul, în cer, dedus din El, mișcare,
etern în El, răgazul cu un destin astral!...
Gheorghe Apetroae Sibiu
Din volumul ”Despre neînceput”, Editura HERMANN, 1992
Ești rugul care arde cu credința
oricărei neființe pierdută în ființă-
albastre arce-n unde de lumină-
adânc răsfrântă -n suflet și-mplinită...
Tu, Anima mundi, o liră divină,
un susur lin de izvoare celeste,
sfintele altare deschise în ferestre,
te-nalți tulpină de cuget senină!...
Tot tu, plăcerii, în temple nezidite
împarți iubiri prin groază despărțite
și le oferi ca jertfă eului banal:
ambrozii în pocal cu-arome de cuvinte!...
Toți zorii ruginiți, umbriți de vreme,
prin tine curg cu unde de plăceri
sî-ți coloreaze vise... Jerbe de dureri
ți-acopăr ochii arși în lacrimi de stele...
Pleci dintre noi ca să ascunzi în cer
harul razelor tale slobozite la vamă...
de aripile tale, norii se destramă,
pe boltă te arunci cunună de mister!....
Simțirea curată o sorbi din pocal
să uiți crisă secunda pură sub soare,
Totul, în cer, dedus din El, mișcare,
etern în El, răgazul cu un destin astral!...
Gheorghe Apetroae Sibiu
Din volumul ”Despre neînceput”, Editura HERMANN, 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu