sâmbătă, 17 mai 2014

Literatura, Hoestia, Gheorghe Apetroae Sibiu



                       Hoestia

Mamei

Îngerii din magnoliile înflorite,

cu lumina ta mi-au glăsuit:

în braţele lui Charon, te poartă

luntrea

prin freamătul de graţie al stelelor-

vuiet al brazilor în mariaj, sădiţi

făgăduinţă pietrei înnegrite

din templul Cybelei!...

 

Destinul tău de rugă cristică

 te-a înălţat biserică

cu multe turnuri, lângă drum,

pe pământul străbun,

mai înainte

de scăpătarea-ţi în eternitate,

mai înainte de nunta cu sfinţii

cei de credinţa ta încremeniţi

şi spânzuraţi de catapeteasma trecerii !…

 

Să te bucur,

 îţi vestesc că zeii te doresc

şi că lipsirea ta-i apasă, Hoestie:

 stâlp  rezidit din semnele iertării

pe culmile vrerii-

paternă logodnă cu zorii,

prin copiii tăi, înflorind

spre a te odihni lângă altar,

altar de cer la răsărit !…

 

Să ştii că, tot ce-n vale ai lăsat

îţi stau la locul lor

aşa cum ţi le-ai rânduit

şi-o viaţă le-ai gândit …

 

Din primăveri, poetic înflorind

din cripta de mormânt,

Tu vezi cum prunul ce bătea

întroienit şi-miresmat

cu crengile-nflorite în fereastra ta,

de câte ori, întors din lumea mea,

mă aplecam spre mâna ta

să ţi-o cuprind şi s-o sărut,

de dorul tău „De Vale”

s-a uscat în el curând,

sporindu-ţi albe anotimpuri,

slava rechemării!…

 

Cu tinereţea ta, eu

ţi-am rămas copil, Tu, Hoestia,

în ochii tăi ce îmi furau matern

surâsul cristalin,

la sânii tăi când gânguream

şi când cântam în vis,

porţi chipul magului serafic

sedus de sfinte melodii

din nesfârşite raze! …

 

Acum  revii cu cerul

din mormânt

şi-mi ostoieşti durerile

cu braţele de amintiri,

de sărbători,de-mbrăţişări

şi părintesc sărut,adulmecând

balsamul florilor de crini,

de lămâiţă şi magnolii

crescute-n jurul sânilor tăi albi

trandafirii ,

cu seva primăverilor  trecute,

 năbuind

în templul vechilor grădini,

spre-a nu se ofili

zambilele şi trandafirii!…

 

Am revenit ca să cuvânt

la capul tău de candelă păzit,

poemele pe care mi le-ai scris,

recunoştinţă-a vieţii tale,

mie dăruită !!…

Lumina ta 

şi har al flăcării de stea

cu glasul tău adânc

copil, mă strigi în preajma ta

să-ti stau, alături să mă ştii!...

 

... Chemării tale îi răspund

cu fiecare sfântă clipă !…

 

Gheorghe Apetroae

 BOROAIA - SUSENI, 15 mai 1999
   




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu