Literatura, Despre eternitate, Gheorghe Apetroae-Sibiu

DESPRE  ETERNITATE
 Trezit de zeu din somnul greu,
la margine de ne-nceput,  
te-ncântă mult
albaştrii trandafiri
ce tu vrei să-i culegi…
Încerci veciei să-i vorbeşti,
ea nu te înţelege…
de cum începi,
porneşte-n alergări astrale
al nesecundei vid fluidic
în frământarea unui cer…

Îl vei privi cu ochi de înger
ce ard  deschişi în El
ca să petreacă-n loc
de lacrimi,
în horele luminii,
tainic,
şi-n veşnice plimbări,
când cânţi...
 
Slăbită-ţi inima, muncită   
cum soarele pe cer de clipă…
 Eşti omul renegat de el , 
sătul de-al serilor amor…

ON   ETERNITY
 Woken up by god out of your heavy sleep,
on the edge of the unbroken
you are deeply delighted
by the blue roses
you wanna pluck out…
You try to speak to eternity,
but it fails to understand you
as you proceed,
it sets out on celestial races
of the flowing vacuum of no-second
up in the unsettling sky…
 
You will look at it with angelic eyes
which widely burn far in the horizon
So as to enjoy himself, instead of weeping,
In the ring dance of the light,
mysteriously,
in eternal walks,
while you’re singing;
Weakened and weary is your heart
like the sun becomes, by the flow of time
 
You are the man cast away from heaven,
tired of the love-making nights…
Gheorghe Apetroae,
Volumul "Spirale în imagini - Spirally Curved Pmages",