miercuri, 4 martie 2015

Literatura, Învăluiri, Gheorghe Apetroae, Sibiu


    ÎNVĂLUIRI

Gheorghe Apetroae d.B. 

 

De cât vibrezi, ca un ecou de harfă,

cu astru-n rătăciri îmbuiecit de vrere,

revii himera lui şi-i numeri sfinţii

străini de El în el, de ielele fiinţei

pe-altarul rug din templul pocăinţei,

nedepăşit de trecerea-i prin vremi...

 

să nu îl uiţi s-a rotunjit în semne

de unde a venit în tine şi-a-nflorit

cu raze în cohorte în zbor pe răsărit

alunecând cu ele-n el, privindu-i

blajină seara-i ce-n cădere-i urcă

în joc, rostind târziul rece-n clipe!?

 

Cât să nu uiţi că te-ar fi vrut robit,

sortit la rătăciri cu stafia credinţei

plâns şi hulit, de Dumnezeu jertfit,

a nu-i urca pe scara frântă-n minte,

doar cât să-şi lase vălul suferinţei

pe faţă de Luceafăr ... noul asfinţit!

 

Că locuri din pruncie revăzute-n el

te hăruiesc regal şi te înalţă-n vise                

cu zori desmini pe stânci în răstigniri

el “astrul” în alt astru pare o nălucă!

- Angelic vis, e zborul în cuvânt

şi-un Pegas aripat i-aduce asfinţitul!

 

G.A.S.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu