miercuri, 18 martie 2015

Literatura, Iason, în reluare, Gheorghe Apetroae, Sibiu


 

 


IASON

 gheorghe apetroae Sibiu


 Înflorite-s orhideele în grădina Herei

iar tu, Melissa, ca o albină harnică

însufletită de parfumul lor,

de multe culori în aprinse aurore

le sorbi, cum Ambrosiei lui, nectarul …

Iason îţi rupe din miezul copt al vrerii

gândurile false şi le- ascunde-n poeme …

Dintr-un început de umbre, cerul

în nestemate genune şi-a deschis

largi porţile luminii spre reci Selene

şi încântă cu simfonii de culori clipocite

în havuzele serilor, primele zile

îşi scaldă irişii în marea de nuferi

cu valuri reci în abisale petreceri

cântând din culori, ultimului anotimp,

simfonia primei zile din nevedere...

de semne căzute din zbor pe treceri

frunze olivii se prefac în pocale

şi-n dans pe susur de prime izvoare

ritmează  secunde în clepsidră

cu dreapta Mellisă: fine balsamuri…

Sub abisul ametist al profeţiei Sibyllei ,

împărăţind nopţile de ne-linişti,

copilăria ta e în Ea preserată cu azalee,

mai aprope de El, e o liră lui Helios

cum şi plecatului din grija lui Chiron-

pelerinul întors din drumul la Colchis-

în Corinth, să o înşele pe Medea...

în Iolcus o-nchini pe a lui, Ambrosia...

În orice asfinţit e al lui  Iason, Argus -

paradisuri de stânci astrofilii rebele...

ziditorul e vessel şi, învelit în purpură ,

scutură din cer  ecouri, stelele …

În olul lui de lut le adună seminţe,

apoi le seamănă veşnicia pe ţarină…

cuvântul lui e cântec, poveste şi lacrimă-

e prefăcut în idei şi în geamăt de plug...

iar tu, mai aproape de sufletul lutului,

de sânii argilii ai flăcărilor stinse,

mai aproape de oasele descărnate

ale părinţilor

şi de tidvele în care cresc şi se căiesc

de umbre, crisalii tăi crini înfloriţi

în după moarte, mocnind în ei o eternitate,

închizi trecerii, calea amurgului...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu