joi, 17 martie 2016

Literatura, Un demers faustic, Gheorghe Apetroae, Sibiu

UN  DEMERS  FAUSTIC
Gheorghe Apetroae Sibiu

.. Cu ochi de stele în izvoare,
un meteor pe seri căzut,
plin de mister şi-mpătimit
veghezi la orice asfințit...!


Ceri restul clipei efemere
şi-o scapi de ce-i Necunoscut...
Scoți din implozii, vlagă, vremii
și grai iubirii de absurd…


Te-acuzi și când te ştii în rai,
sorbind din pleoapa clipei mari…
Trânteşti de stâncă…, de paradă,
tot începutu-n vreri să-ţi cadă…


Slujești celui divin, bând vin
din mers şi îi repeţi trecutul-
accepţi pe-oricine de magistru...


 Din zămisliri,  pentru cavou
sapi în oricând Neînceputul!


Te-alinţi femeie care… eşti
oriunde ne-mplinită-n gând,
de braţul lui, când strâns te prinzi,
din sânge ca să-i sorbi cuvântul…


Si, de aceea -n chinuri eşti
cea care, neştiind ce eşti
cu  flăcări reci,  te tot sfinţeşti
şi-mparţi infernul la poeți...!


 Mai cânţi cu îngerii în roze,
acolo sus când rătăceşti
prin bucuria că trăiești
cu-n visător... Necunoscutul!


– Dar, Tu, ce faci...?
prezent şi  singur ,
de toarta cerului desprins,
bolnav , în rugăciune prins,
joci clipele cu Ne-nceputul!


Şi cazi letargic dintr-o slovă
magnetic vis în necuvânt,
rotind simţirile în linişti,
din sâni stelari,sorbind alt gând,
ca să te-ntreci cu-al clipei fulger...


Te- aprinzi o flacără-n oriunde
şi în adâncul ei o mistui,
arzi în iubire sfinte plângeri,
netimpul dragostei de îngeri…


Agonic, cânţi psalmuri în zori
seminţei cerului din fire –
Un legământ i-acorzi şi-n rod
crești clipei, clipa retrăirii!


Boroaia , 5 septembrie,1963
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu