AGORAFOB ÎNTR-UN SURGHIN SIDERAL

Gheorghe Apetroae,Sibiu

Când adâncurile udă cu lacrimile clipei în ametist cerul 

şi buzele sărate ale mării de sidef, de furii cuprinsă,

ating celestul - lumina de pe faţa crisă a fiecărui val,

vă mângâie Silfu-n adieri, cum obrajii Lunei, seara...

 

Pe bolţile brumate de absint amnarul luminii scânteie

în turcoazul mării şi în cântecul de briză- al înserării...

pe ţărmul de dacit - melanian, în sideralele reverii,

cu toge albastre v-acoperă zarea cu plăceri adamice, zeii..!

 

Înverzită e faleza de platanii roiali, de zinii şi irişi;

e un incendiu de corole pe ţărm şi în al luminii pojar

e nisipul împânzit cu scoici cristale-spirale de început

pe neritice locuri, în repetat avatar, vă cheamă abisuri...

 

Din valuri de topaz şi argint, muzele, ieşind, vă privesc,

la gât au salbe de spumă, din viola mării solare vă cântă

pe ţărmul înflorit de Alysum şi de juna Silene(acaulis):

vrerile le sorbiţi pelagice din pocalul stibinic al serii -

 

şi, precum, la Tomis, Ovidiu, suferindu-şi surghiunul

tot mai nefericit, geniul vestal al Salmonei sporindu-i -

copilei lui Thetis, prinţesei de Pont Euxin, în citrin...

voi, cu frica despărţirii de cerul adamic, îi purtaţi chinul...

 

voi, precum Achelous din Pind ,din izvor iubit de Sirene,

generozitatea apei şi-o revarsă paternă în valuri,

şi nimfelor tolănite-n nisipul fierbinte-al  Ionei,

în deliruri vergine, faunii îşi varsă paternitatea în ele, dansaţi

 

aici sideral, în  pontice ritmuri, captivele voastre stele:

flori ale bolţii aprinse-mpânzite pe ţărm, în ele, selene

cu limbile scoase carene azure fierbinţi , cântând în zadar

la ţărmul geodic..., valuri lazure vă  viiază balsamuri...!

 

Costineşti, (tabăra studenţească), 1967