DORUL DE IANCUL Gheorghe Apetroae, Sibiu

Comemorări: 10 septembrie 1872 - pentru marele patriot Iancul , pentru tribunul Corneliu Vadim Tudor

şi pentru ceilalţi apărători ai românismului în Transilvania şi în celelalte spaţii româneşti...

DORUL DE IANCUL

 Gheorghe Apetroae, Sibiu

De dor de Craiul lor, răsar la Ţebea moţii …

îşi leapădă calvarul şi-l freamătă-n gorun

să le coboare Iancul în retrezire cerul

cu Vidra în cunună şi Apusenii brâu …

durerea să le curme, El se revarsă-n zorii

împărtăşiţi cu Horea, sub roata altei lumi …

Sfânt, magul libertăţii şi soarele dreptăţii

se-nalţă printre aştrii mai falnic, mai august …

Furtunile să-nfrunte, El se-mpleteşte-n ramul

gorunului din Ţebea cu freamătul român !…

din Mureş le cuvântă, din Arieş le cântă

pe undele soboare de harfe îngereşti …

că-s ocrotiţi de Thetis, mărturiseşte Crişul

cu malul drept în Tisa şi malul stâng în Nistrul …

O mamă, România, i-a botezat şi-n Jii...

Înconjurat serafic pe drumul sfânt al Vidrei

îi însoţeşte Iancul în cer, în munţi şi-n fii …

la Ţebea-nalt gorunul le stăruie zenitul !…

să le aline dorul, El le-mplineşte visul …

În templul Judecăţii, din tronul dreptei legi

le porunceşte Iancul, îi vredniceşte sfântul

să-şi neclintească locul, şi, împlinindu-i gândul,

pe Apuseni, pe Alba, va străluci Crai Nou! …

Se creşte-n cer gorunul şi se preschimbă-n scuturi

cu chip de moţi, Ardealul iubit de Dumnezeu !…

..... DE VEGHE, IANCUL
Cât clopote cu dangăt românesc  mai înfierbântă Blajul
şi din Sibiu, Bărnuţiu îi declamă libertatea-n zodii,
cât vârful lancei e-n triumf: izvor de legământ eroic...
... ne trec prin fire, ale Iancului tribun, chemările la arme...!

Nu-i loc de şedere, nici de-nchinări, de ni-s umbrite glorii...
cât ţara e -n dureri şi lacrimile-i curg pe şarul Vidrei
şi-i plânge Arieşul, Nistrului, neliniştile zilei,
contăm pe Iancul şi pe moţi!…prin ei, pe toţi românii!

Chemări de le-nălţăm, ... ei le-nţeleg şi ştiu să le răspundă!
- stejarii veacului eroic ne cuvântă cu aprinse graiuri!
Ei, mari Goruni, în crezul lor, o taină ne ascund în ramuri-
îşi cresc coroane: Bucovina, Basarabia şi întreg Ardealul!

În glorie, cu faptele de arme mari, împovăraţi de stele
păşesc lumini pe cer, iar lângă ei, cu mers român, Poporul-
îl ştie-n veci pe Iancul crai! ..în fruntea lui, cu cerul scut,
de pavăză - trecutul înalţat în fii, în strălucire,Tricolorul!

Sub semnul stâncii pe - Apuseni  ni-s veşniciţi Eroii...!
cu Iancul ne veghează Sever, Pumnul, Dobra şi Buteanu…
cu legământ de ţară, stau dreaptă strajă Ghibu şi Cipariu ..
- urmaşi ai lor, le venerăm jertfirea, ne-nflăcărăm curajul...!

Cu glasul torţei vii - când ei cuvântă - se aprinde cerul!
- noi le-am pus cruci şi flori pe osemânt, în loc de arme,
credinţa să le aromeze-n veci în lan şi-n vechile livezi
îmbălsămări din înfloriri române , noilor (v)lăstare !

Şi-acele flăcări ce ne ard  din neam, statornicind  în candele
un soare ce îşi varsă duhul re-nfrăţirii în străvechi hotare,
se-nalţă-n imn de slavă ţării, glas de binecuvântare...!
- Români, sunteţi uniţi şi  m(t)ari, cât e în veghe Iancul!!!

Ţebea, 1991, Gheorghe Apetroae Sibiu