DEMERS FAUSTIC
Gheorghe Apetroae Sibiu
.. cu ochi de stelă în
izvoare,
un meteor pe seri căzut
plin de mister și-mpătimiri,
veghezi oricare asfințit…!
ceri sacrul clipei efemere
s-o scapi de ce-i
necunoscut…
scoți prin implozii viaţă,
vremii
și grai iubirii, din
absurd..!
te-acuzi și când te plimbi prin rai,
sorbind din pleoapa clipei
mari
ambrozii, stâncii, de
paradă,
tot începutul ei de slavă
slujești celui divin, bând vin -,
din mers repeţi cu El
trecutul-
magistru, zămislit din El,
sapi în imens neînceputul...!
Te-alinţi fantomă care eşti
neîmplinită-n chip cu
gândul,
de braţul lui când tu te
prinzi,
din sânge să-ți resorbi
pământul...
şi de aceea eşti doar chin,
cea care, neştiind ce eşti,
din flăcări, ca să te sfinţeşti
împarţi infernul la… poeți..!
și cânţi cu îngeri printre roze,
acolo sus când rătăceşti
prin suflete, ca să
trăiești
cu-n visitor… Necunoscutul…!
- Dar, tu ce faci?.. prezent și singur
de toarta cerului
desprins,
bolnav, în rugăciuni aprins
joci clipele cu Ne-nceputul…!
și cazi letargic într-o slovă
dintr-un magnetic
necuvânt,
sporind simţirile în
linişti,
sorbind din sânii lor alt
gând…
te tot întreci cu- al clipei vis,
tot alte flăcări să-i aprinzi,
și-arzi în iubiri și în
şoptiri
netimpul dragostei de îngeri...
agonic, cânţi psalmul din zori
seminţei cerului din fire
–
nou legământ îi ceri şi-n
rod
porți rol de sfânt al re-nfloririi…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu