ÎN OSIA GALAXIEI
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Străin, un vagabond desculț ajuns la cerul ei,
de osie o prinzi și o dansezi în blugi,
o strângi și-o joci cu-n ritm din voia ei
în Ea deschis de-atunci - de zeul tău:
galactic ne-nceput în vreri de împlinire...!
De-ți zac în Ea olive riduri și carnale cute,
nu ți le- arată firii tale-n bolți azurul...,
de ce ai fost un râu de gânduri în cădere, liber
din cerul poeziei pe luncile bătute-n stele,
o trecere în depășiri- un rest dintr-o neprețuire...!
Din ce- ai trecut în Ea și-n jur i-ai risipit,
acum ții restul numai de pe orbul vânt,
ţărânei tale- bronzul poeziei-, să-i admiri
zenitul prafului astral- magnetica-i visare
și Totu-n El, în Ea, din Tot ce-ai prețuit...!
Calvarul tău e azi în jocuri printre cruci
și porți prin sine-n trecere, de braţ cu ele-
bulboanele adânci din
bolți- oglinzile rebele-
o stavilă păcatelor, din iriși să îți spele
al razei calde flux- galacticul cuprins...!
Prezența încă ți-o admiri din Ea și-i porți
de osie-i un arc întins de raze altor stele...
Te crezi statuie a Venerei marmoree!
Cu Zeia ta te-ngropi, ca să reverși în glie
mirabila tenebră a timpului balaur...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu