FILOSOFUL C. NOICA
L-am întâlnit de mai multe ori pe filosoful Noica în mersul mașinii, care mă ducea în interes de serviciu și în cel al culegerii de elemente geo-floristice pentru teza de doctorat, pe care o pregăteam atunci, cu trecere prin Stațiunea Păltiniș, înspre munții Cindrelului, Frumoasei și Șerbotei. L-am întâlnit pe drumul ce urcă înspre Stațiunea Păltiniș, pe traseul de la Cantonul silvic, la Schitul Păltiniș dar și mai jos, până la cărarea care îl ducea la casa- cabană în care locuia. Era un bătrân slab, potrivit de înalt și cu baston. Purta un pardisiu uzat pe el și pe cap avea o bască, la fel de uzată, ce acoperea doar parțial fruntea lată... Dar, nu drumețea întâmplător. Pe drumul pe care îl parcurgea zilnic, odată sau de mai multe ori, filosoful gândea... Gândea la Platon și la ființarea parmenidică. la perathosul pitagoreic, la dialectica și la idealismul obiectiv ontologic al lui Hegel, la criticismul lui Kant. Gândea la Aristotel și la logica formelor, la axiomele bucuriilor simple, la dialectica și la fenomenologoa spiritului husserlian și fundamenta, în legea lui, o construcție logică formală a convenționalismului pozitivist, prin identificarea de valențe apoteotice raționale în profunzimile fenomenologice ale spiritului ancestral românesc... Mulți oportuniști l-au căutat și l-au abordat speculativ, adunând convorbirile cu el într-un Jurnal, pe care i l-au ținut doar ei, numai pentru a-și obține valențe valorice prin El... Merg deseori la schitul Păltiniș, acolo unde este înmormântat și aprind lumânări pentru viii și morții mei, dar, nu de puține ori, și o lumânare pentru cel care a fost intelectualul strălucit, filosoful român Constantin Noica! G. Ap.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu