O radiografie
excepțională realizată de Alex ȘTEFĂNESCU unei perioade scurte și dense din
viața poetului Nicolae LABIȘ, cel care ne spunea în unul dintre poemele sale
contrariul celor spuse de critic, în versuri pe care le parafrazez: „ Trăim în
miezul unui ev aprins/ să dăm a însuflețirii noastre vamă./ cei ce nu ard
dezlănțuiți ca noi/ în flăcările noastre se destramă...”. Personal l-am admirat
pe Labiș, pentru strălucirea câtorva poeme și nu întâmplător i-am închinat
confratelui moldovean poemul pe care îl relev în continuare:
LÂNGĂ LABIȘ
SUB CRUCEA TALIONULUI
autor:
Gheorghe APETROAE
Atunci când El împărățea pe codrii arși ai Suhei,
vorbind cu
fagii însetați din uscăciunea frunzei,
când în
prelins, izvoarele curgeau în adăparea ciutei,
dansau cu El și-n
susur zările sub luminări în arce
și-o stea-n
galop pe ocoliș de munți, cu chip de căprioară,
cu
oglindirea-n clipocirea de izvoare, ca să piară
de clonțul cel
de fier al pasării cu aripi reci străpunsă,
și sfinxul
temător în cerul din fuiorul Parcei...
De atunci, se
tot încing în limpezimi la creste focuri
din reci
sudori cu iz de vâsc şi mosc, din maldăre de cetini
și ciute-n
cavalcade trec pe-alama feţelor agreste...
Îl vezi pe El,
ca și atunci, pe obârşie-nfrățit cu linxul,
cu brazii cei
înalți și retezați de vânturile în năluce,
cu fagii groși
căzuți și de țapini conduși înspre uluce,
tot suferind
de prăvălirea lor în irizări sub CRUCE,
spre poala
muntelui întoarsă-n crug, la vânătoarea ciutei...
Pe-aceleași
locuri- un altar de cer, Orfeu, slujindu-l
tu steaua
albatrosului ucis, sibilică i-o porți și-i cânți
cu șuvoirile-n
izvoare purtate în beții astrale
l-amiezi
caniculare, satanice în duh, în inelări barbare…
Și mergi la
locul sfânt, al Lui, să îl urmezi sălbatic,
jelindu-i
inima de ne-nceput a ciutei, sub Talionul Crucii,
de-al pasării
cu clonț de fier străpunsă- un zbor fatal
al glonțului
păgân dintr-o paternă și flămândă pușcă...!
Moișa, Boroaia
- Suceava, 20.08.1988
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu