joi, 4 noiembrie 2021

Poem-eseu. Plecarea prințului Crist din Chios, autor:Gheorghe APETROAE, Sibiu

 PLECAREA PRINȚULUI CRIST DIN CHIOS

 

autor: Gheorghe APETROAE, Sibiu

 

 

-Voi, raze smulse din nemărginit

cu glas de linişti, asteri vii căzute

ninsori rebele peste orbul Sfinx,

lui Crist, prin viață-i rătăcite,

de ce-i zoriți spre moarte paşii...?

 

 

De mare-ndrăgostit și-aprins,

sfârşitul lui i-l vreți alai...?

- De ce-l împresurați cu umbre,

mușcând din Sine-i în risipă

cum viermii cei hapsini din stârv...?

 

 

Din turnul princiar îi stingeți

cuprinsul de vâltori albastre?

Dorințe adânci, trăiri, simţiri,

le vreți lui Crist un naufragiu

sub negre stânci andaluzite...?

 

 

- Să nu-ntârzii, îi spune marea...

În Tirr doar tu îi ești iubitul

și cerul ți-o dansează-n valuri...!

-Tu poți s-o lași...? De brațul mării,

cu ea să pleci, cobori din turn!

 

 

- Să nu-ntârzii dezgheţul Lunei..!

Un colier cu fir de ametist te prinzi

la gâtul diamantin al mării,

ca-n flacări-valuri să-i topească

pe larg zăpezile-andaluze...!

 

 

Cu visul ei prin duhul serii

smulgi vălul rece de pe frunte-i,

galera în curând să-ți cearnă

cu briza pe- a Egeei mare

cărări, magneticei Genove...!

 

 

A-ți reveni, te plimbă gândul

de braț cu-adâncul din Cipangu

l-al pasărei de noapte ţipăt

sinistru- ntr-un cuprins de uragane

pe-oceanul răzvrătirii oarbe...!

 

 

- Grăbit, cu marea pleci din Chios,

Genovei tale să-i admiri coralul...

Cu caravela vârfuită-n stambe

s-alergi pe larg vrăjit de cerul portugal

și Madeirei să-i îmbrățișezi oceanul...!

 

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu