LITERATURA: DRUMUL ÎN NEFIINȚĂ, GHEORGHE APETROAE, SIBIU

 

DRUMUL ÎN NEFIINŢĂ – DRAGGED INTO NONENTITY
Autor:Gheorghe Apetroae, Sibiu

*

Nepăsător, de Ne-nceput adânc pătruns,
un şarpe azuriu în El, intrând, tevrei stăpân
pe cerul erelor de ieri, ce azi le vezi cum pier
pe căi galactice, în joc cu libertatea lor…!

*

Nerăbdător și-n dor de-nşelăciuni
apui o stea – reciful ei, în tot al ei cuprins,
ştiind s-apuci pe pajiştile- albastre, sfinx
cu vreri în duh – nevreri, pe un deşertic drum…

*

Ce-l urci din ne-nceput, să poți să îl cobori
în trupul ei- netrup din crise amintiri,
făclia eritrină-a sângelui carnal, celest,
în game de lumini, din care-ai glăsuit…!

*

O desfinită fire-a altei zile ai rămas,
de cerul alb, purtat, sub cruce aşteptat…
Nelocul locului ţi-l înconjori zelos
cu împărţirea clipelor din ultimul răvaş…!

*

Deștepți din dulce somn toţi zorii alunii,
cu vlaga sânilor de stea, tot mai albaştri –
tăcerea raiului cuprinsă-n rotunjimi
cu freamătul dorinţei astrei alabastre…!

*

Sub râna cerului, de vălu-I boraciu cuprins,
te ții cu steaua ta, de un alt cer păzit
să tot visezi la ne-nceput, pe ultimul tău drum,
la îngerii copilăriei, care n-au murit…!

*

Trimiţi clepsidra rece la-ntâlnire, plină
şi-i muţi din loc în loc nisipu-n scurte rugi
în nicăieri şi-n Totul, hăruit, să-ncânţi
cu stele-zei ființa-ți, de nefiinţă frântă…!