MARILE ZĂPEZI
Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
*
La Șanta-Păltiniș s-ajungi, apuci din stei
cărarea plaiului înzăpezit, spre schit…,
te urci, grăbind, pe trecători de cerbi
sub biciul vântului iuțit de asfințit
în murmurul zării și urlete de lupi…!
*
Și-noți cu greu prin marile troiene
care zac printre cabane mari de lemn,
pustii, cu-acoperișuri de șindrilă vechi,
ce-mbătrânite gem în plecăciuni,
împovărate de polarele zăpezi…!
*
Ajuns, să-i porți inverniei povara vrerii ei,
te lași curtat de cavalcadele de nori
ce-și cern prin sita cerului pe stei,
cu vântul aprig, fulgii lor mărunți,
în dans șăgalnic și în piruiete lungi…!
*
Înveșmântați în giulgiuri de apus,
ei cad îmbrânci pe râna brazilor înalți
pe cetini moi și dese,.. Și- așezați
pe-alcovuri albe, calde de plăceri,
ascultă vântul sec în simfonii de Bach…
*
La Păltiniș ești în mirajul serii, fascinat
de frumusețea iernii, de celest cuprins,
de Soarele râzând prin crăpături de cer,
cernit de ceața groasă-a plaiului înalt
din muntele ”Bătrâna”-n marile zăpezi...!
La Păltiniș-Sibiu, 30. 01. 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu