LUNA ÎN MARIAJ CU SOARELE
Autor: Gheorghe Apetroae d.B.
*
La nunta din amurg, Tu, Soare
cu duh, ți-alegi mireasă Luna;
cu lauri de eritrine raze,
fruntea îi cuprinzi,
pe bolți o-ncoronezi
în locul tău, stăpână,
azuru-n fluorinul nopții
de umbre să-l desprinzi…!
*
Pe drum o-mbrățișezi
cu cerurile înflorite,
la stăvilarul mare-al zilei
buzele-I săruți și,
mire-al zorilor reginei,
de tine îndrăgită,
petreci în Lunae dies
iubit de nevăzuți…!
*
Luceafărul, care ți-l porți
pe crugul tău, de pază Lunei,
îți urmează regina
tainele să-I curme…!
Ea, imperială,
l-aruncă-n marea ta de raze,
să-l treacă fără timp,
pe locuri fără urme…!
*
- Dar, Soare, tu, și la el ții;
pe față viu îl luminezi…!
- O, Lună, vrei ca și în mit,
straja să-ți dispară…?
De ce încerci să curmi
Luceafărului, al său rost,
cât razele-ți procuri ca el,
din amfora stelară…?
*
De când răsari și râzi
în dezmerdările solare,
ai Soarele mire-n priviri,
ești plină de visare
și pleoapele-ți deschizi
în tremurul de gene
al blândului Luceafăr
din revărsarea serii…!
*
Tu, Soare- jar cu duh
de glorii și sceptrul de lumină
împarți la lumea ta de jos
lucirea, libertatea;
apune-l pe Luceafăr,
mireasa să-ți rămână
oglindă bolții reci,
crăiasă peste noapte…!
*
Dar , El sloboade zorii:
tezaure de gene vii,
aprinde seninul
pe mările de ceață,
fură nemărginirii
cununile de stele
și Luna din crepuscul
cu noua dimineață…!
………………………………….
Nu totul de pe cerul
la nunțile cărui petreci
se trece-n aster vii,
oneste, în lucire,
când plin e Universul
de existențe reci,
pe-a căror față sori
și-aruncă strălucirea…!
Revista „Luceafărul” nr. 36, 1988,
cu o notă de Gabriela Negreanu;
din volumul„Despre neînceput”, Editura Hermann,1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu