Autor:
Gheorghe Apetroae DLB
FLOAREA DE SALCÂM
*
Din ramurile de salcâm
ce ning lumini,
pe drumul ei, de vis,
o floare ai desprins
şi i-o oferi…
Ea, în părul răvăşit de
vânt,
din mers, şi-o prinde!
Cu privirea o petreci
la cugetul primei iubiri!
Parfumul florii albe
o-nvăluie şi-aprinde…!
*
Răpit şi tu
de valul ochilor senini,
pluteşti pe mări de
raze;
covor de flori
i-aşterni pe- adânc,
tot soarele-n privire…
Tresari !
În ochii lazurii,
zglobii
un univers admiri,
iar ea în floarea de
salcâm,
o lume de iubire…!
*
Din cel mai lung fior
al flăcării de-amor,
calea îi întorci şi îi
ceri
în locul florii lila,
mâna delicată …!
Şi-o întinde vad,
spre trupul ei copil,
nevinovat
şi adori ce doar visai,
cea mai frumoasă fată…!
*
Prin râul sărutărilor
adânci,
pe braţe-o treci,
o înalţi uşor;-
de gâtul tău se prinde-!
Cerul o scaldă cu
seninul
și o poartă de cunună;
pe faţa ei: -zăpezi de
mai-,
o floare de salcâm,
curg râu petale de
surâs,
iar buzele-nflorite
le îneacă în furtună…!
*
De atunci, se tot
îmbracă
în alb- lila salcâmii,
să ningă-n primăveri
un drum de amintiri,
de vise încărcat;
din locul florii crise,
desprinsă la-ntâlnire,
izvoare, șiroind iubirea,
să curgă ne-ncetat!!
Fălticeni, 1964
Poem cuprins în ciclul
"Cântarea luminii" şi publicat în volumul " Depăşirea
trecerii",Editura " FIAT LUX ", Bucureşti, anul 2000.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu