FĂRĂ ÎNTOARCEREA PE TRECERE
Omul trăieşte în clipa de faţă,
dar o şi depăşeşte prin cele două perspective,
a trecutului şi viitorului. M. Florian
*
În stăpânirile tale, din apus,
prinse-n umbra genelor stelelor,
veacurile hoinare, tot câte unul,
curg din clepsidra Ta
în râul infinitului și, fără griji,
dorm în leagănul Tău adânc,
se preschimbă în gând…!
*
Din clipa începerii,
Tu, singur, în visele Tale,
trăind, tot dând cu piciorul
în tine- un praf de început-,
ai răscolit nouri de galaxii...,
în alt cer- jumătate a cerului tău,
un infinit de stele...!
*
Pătrunzi nepătrunsul
știut facerii în clepsidră…;
că în inima galaxilor, tu, o altă inimă,
pe toate le întorci, mă întorci…!
Din al Tău neînceput trăiești,
să-mi aduci neîntoarcerea,
să-ți alungi întoarcerea…!
*
Ai descoperit vesmântul
de rouă al flăcării
și infinitul în doi, doi, între noi,
cardinalii cei mult mai slabi
decât imperiul celui mai vârstnic atom…!
Știi să-ți slobozi în eter,
în limită, sângele haosului…!
*
Dar, inima Ta-e un arc între bolţi,
slăbit de clepsidră;
e încă tânără și cu fiorii iubirii,
de spaima fulgerilor Tale,
în Tine, întorcându-se,
Te învaţă ne-întoarcerea…!
*
De ce-n mormântul razelor
zace colbul stelelor,
iar Începutul cântă Neînceputului,
tot Tu vei şti…!
E sigură himera de dimineaţă şi seară,
dar nici-odată de zi…! (G.Ap.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu