DE ATUNCI - EVER SINCE
Autor:
Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu
*
Efebul,
în marea ta transă, în pauzele xiline-alburne
ascultai cum susură arhetipal izvorul anotimpurilor
pe povarnişul căutarilor-căderi, răstignit și ascuns
sub zăpezile zambilelor, crini şi trandafiri...
*
De atunci, știi să-ți cobori pe luncata stelele,
sângerând prin fiecare rază-cântecele astrelor-
şi
să le păstorești în portocaliul de sânzâiene,
cochetând cu diminețile reci și certăreţul Eol...
*
De atunci, batjocorești cugetul adanc al stâncilor
prabuşite în pâraul pe care l-ai tot coborât
in stihuri cu ritmuri stelare- cioplite din al lor duh
şi le stropești cu amintirile ploilor de aprilie...
*
De atunci, asculți simfoniile albe ale zefirului-
melodica uverturii neînceputului cel din început,
în bemolii gravi ai cerului, pe care i-ai îngropat
adânc,
de atunci, alături de trilurile ciocârliei…
*
Din
oglinda albastră a cerului tău ai dezgropat,
de sub învelișul rece al grindinei verii, de mult,
albaştrii trandafiri olivi ramaşi etern infloriţi-
copilăria
simbolurilor- pentru cei adormiţi...!
*
De atunci, te iubești cu stelele, obiceiurile,
cu
aberaţiile
și te tot bucuri de timpul cel beat, de tine fară habar,
de
atunci…!
Gheorghe
Apetroae dlB.,Sibiu
Din volumul ”Despre neînceput”, Editura HERMANN, 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu