ADEVĂRUL DIN REST… Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

 

          

ADEVĂRUL DIN REST…
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu
***
Prăvălite pe ulucul de cer vetust,

zorile le asculţi netrezite, vaietul
şi plânsul:-resturi de adevăr...!
Și erelor, obosite în ele și chinuite
de şarpele fidelităţii tale pe trecere...!
Nu ai uitat de stele, tu, şi, la ele reîntors-

înaltele stânci ale cerului-
le îmbrăţişezi cu un zâmbet firesc…!
***

Până în zorii târzii le tatuezi fruntea

şi braţele cu mâna ta de Dumnezeu…
Ele îţi ascultă grija zilei tale:
meta - adevărul aletheic -rest
în oasele timpului demiurgic scurs ...
În al copilăriei crâng ai știut

să le adormi gândul stellar cu alint de cântec...! 
***

Un trâmbiţat lung de tunet apaş

cu joc de fulgere-în jasp-crisoberil,
în curgere, îţi tot cuprinde cuvântul:
Pe trilul filomelei ucise de atunci,
calci obraznic pajiştea în anatas…;

pe urmele tale calcă misterul zăpezilor triste
din existenţa restului tău,încinse…!
***

Braţele ochilor minţii caută și cuprind
adevărul din restul meschin -
puhoiul  de buluciri nesfârşite 
în urletul firii, căzând ca dintr-un Everest,

adevăruri din rest, dar, înjumătățite

Sinele, ţi-a străpuns ochii de copil!...
***

Prin desişul de cireși și mălini,călcând
destrami ne-începutului tăcerea,

primenind credinţa cezarică a copilului,

acum bătrân:
- e impulsul materiei virgine-e adevărul-

un rest de lut cu duhul firii razelor

adânc pătrunse-n ultimul mister
de demiurg, de El să-ţi  aminteşti…!
***

Izvoarele trezite în susurul lor lin,

cântă cu tine în tine și în clepsidră
la petrecerea credinţei tale în rest...
Nepăcătuit, trecutul trecut:
cu – vântul în fire-pretext,
îl asculţi de atunci curat şi absurd…!
În  adâncul tău-un rest decăzut,
din zborul rămas cad întregi numai clipele…!?!