MAI CAD ZĂPEZI TÂRZII PE ALE TALE TRECERI Autor: Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

 

 MAI CAD ZĂPEZI TÂRZII PE ALE TALE TRECERI

Autor: Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu
*

Mai cad ninsorile de gânduri preacurate – petale cu balsam,

în tine-nzăpezite, cu visurile troienite de lumini,

de sfinte amintiri, în duhul tău stellar cu amăgiri topite,

și-ți speli rugina trecerii din jocul zării tale triste din priviri…!

-Cu vorbe calde-n visurile mari, de liniștire-n grai,

te-aștept să vii, să-mi ningi o iarnă blândă, cu fulgii tăi din rai…!

*

Cu fulguiri în suflet, pe gene obosite, pe părul tău bălai,

mai cad zăpezi de flori pe stâncile ce tac în canioane-ascunse,

pe calea ta-nflorind străine, inodore, reci și netrăite,

din diminețile înrourate în amiezi, în seri înzăpezite…!

-Din calendarul unei vieți ți-arunci lumina-ți răzvrătită în alai…,

te-aștept să vii, să-mi ningi o iarnă blândă, cu fulgii tăi din rai…!

*

Dar cad zăpezi și-acum târzii, pe trecerile tale viscolite

în zborul fulgilor ușori-tăcuți, cernuți prin sita deasă-a clipei,

pe crucea cerului cioplită din arborii mei de cuvinte…!

Să-ți ostoiești durerile pământului cu duh și marile neliniști,

-pribeag aed pe drumul spre mormânt, îți cânți, nu taci, revin-o, hai,

te-aștept să vii să-mi ningi o iarnă blândă, cu fulgii tăi din rai…!