MITUL OBÂRȘIEI-UCIS DE UN MISTREȚ FLĂMÂND
Autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
*
Erai la locul unde zei, pe codrii împăraţi,
îți cuvântau ales din înfoşnirea frunzei;
goruni şi fagi pe-obârşii, de doruri retezaţi,
zăceau agest, în prăvăliri de fulgere sub Cruce…!
*
Haiduc iubit de codru, de codru răsfăţat,
din margini i-ascultai corul de filomele… ;
arțari și brazi, cu umbra lor te ploconeau
şi te iubeau naiade pe hăul Pădurenii…!
*
În salt, din fârf în vârf de fag, un jder te urmărea
cum pe mistreţii cei cu colţi, însângerând poteci,
din sihla greu pătrunsă, în ciurdă-i alergai
și cum cu şiretlic, din lupării, lupanii alungai !
*
Şi prăbușeai din cer, din zbor înalt, totemic,
uliul, cu aripile strânse, în alice ţintuite,
salvând de clonţu-i oţelit, din gheara morţii,
mici, vulpile carmine- ascunse prin ruguri răvășite…!
*
Din drumul drept de-odată te-abăteai, tăind
pieziş desişurile-n tinse peste stânci albastre…
Sfidai magneticul hăţaş - un şarpe viu, în arc
crestat de ani, pe fruntea zărilor sihastre!
*
Ajuns pe stei, tu, duhul rătăcit al unui pui de cerb,
curând ieşit în luminiș, în salt înalt şi liber
ca soarele scăpat din lăţul marelui adânc,
îl alergai, vuind cu un glas nemilos de corn în crânguri…!
*
Dar te sfiiai l-acea neagră vestire, cum aici,
Tu, cuget sclav Obârşiei, la ea re-ntors, curând,
aici, unde-ți zvâcnea în inimă trecutul sfânt
de dragul de străbune plaiuri, revenit,
*
cădeai sub geana rece-a unui blestemat amurg,
cu drag de loc, în dor, cu libertatea-n duh,
în fulger tras din uşa-acioalei tale și ucis
cu colţii lungi-tăioși, de un mistreţ flămând…!
*
Ai morții tale îngeri, din oasele-ți sfințite cu-amintiri
ți-au resorbit „Obârșia”, în a ei libertate..., să rămâi…!
Cătunul Pădureni , Slimnic, Sibiu
