literatura,re-întregire, gheorghe apetroae sibiu

VI.   DOR  DE  VEŞNICII

 RE- ÎNTREGIRE

0 dramă carnală e viaţa blues,

cea de mult ne-drept atinsă

de ninsori în raze crine lize

pe ramul plin-greu aplecat

arc al plăcerilor ne-nvinse,

frământ de boltă, al tău glas:

un rest de suflet grav bolnav...

De-amor şi echoes ţi -e chinul

zilnic bucăţi, în El,  împarţi 

în gene lungi greu, femininul:

trec pasări fără chip,destine

splendorile ce cântă-n sine

rugina -n vreri, la  părăsire:

cum stele reci  în  prăbuşire...

Când ei, zeloşii, în plăceri se vor,

în firi,  puternici şi-n amor

cu-al cerului abis... dar... mor

triumf astral ... iar groapa lor

e  aşteptată-n  re-nflorire,

în primăveri, raze-n simţire...

din toamnă-şi urcă umbra vie
spre crâng, în reci unghere gri...

Din ram când fragedul adastă

mormântul  frunzei  ruginii,

cu-n tremur plin  de traumă...

Eol, pe zări cu glas de demon

nocturn opac, e-n luptă loves...

sub cruci i-aduce re-ntregiţi
-eternităţii cu-veniţi

şi spirit  locului, vărsaţi,

din care-n ei  erau  plecaţi .....