vineri, 2 septembrie 2011

llteratura , Voinţa cuvintelor tale, Gheorghe Apetroae Sibiu

III.  TEMPLE ÎN  FLĂCĂRI               

    V

VOINŢA  CUVINTELOR  TALE

Lor,  nespus, nimic nu le-a rămas!
acum  întorc, în ei, pe toate părţile
veacurile  şi,  în ele, o  axis mundi !
vor  descoperi graţii în susurul  teluric
al izvoarelor, în rădăcinile fragede
ce au crescut  în roze corole, faţa zorilor!
Fiorii dragostei, în răsfăţul angelic,
valuri cinabre  din slobozirea stelelor
în mume, azi cresc voinţa cuvintelor tale…


MATERNITATE    I

În  maternitate, simţirile  copilăriei
se trezeau  rest al  vieţii puţine,
geniu de Eden din visul  luminii
Tot aici, de lungi aşteptări obosite
cloceau reptilele   genii fără aripi,
în zboruri  de cuvinte - sonuri lungi -
odrăsleau  puii agonici ai şarpelui,
cei aproape sugrumaţi de plasa
paianjenilor, nervi veroci ai cenuşii-
o  urzeală  vie de  hematice flăcări
cu slava înţelegerii celui  puternic ...

ÎNCREDERE

Să-ţi aduci aminte de frumuseţi,
te agaţai de îngerii catedralelor...
ei păzeau  singuri  slăvile voinţei
în ferestrele spre livezi deschise
cântând odată cu ploile reci, în ei,
cântece adânci, chiar prea adânci,
mai mult decât sonore, din aprilie:
soboare madone  ale  zenitului
în nedespărţirea târzie de amintiri,
de veacul maternităţilor de lumină,
o credinţă  precoce adastă în ei
fiorii din armoniile adâncului... 
vreri neîncăpătoare  în simboluri...

ÎNCEPUT  DE  ZBOR

Puii  golaşi, răstigniţi de ferestrele
tainelor, strajuiesc  astralul di-mprejur...
silabisesc  muzical zborul stelelor
cu limbajul de rutină al cobrelor....
le picura  din gene, voinţa-n cenuşa
de înfiripare a aripei pe cuprinsul
de sânge  proaspăt  în cunoaştere,
spre limpezirea durerii din alegere:
în pretutindeni începutul de zbor ...


GELOZIE

Din copilăria ta, iubeşti  naivitatea,
scoţi cu-vintele uitate în ea - trezii-,
dansându-le între maxilare voinţa!
ele dispar existenţe în cerneală regală
pe papirusul cunoaşterii  incerte:
balsam de prostii virgine-n armonii,
ori răutatea nedreptăţii tale din inimă
la intrarea în libertatea supremă,
bine-cuvântată, în ea, de farmecul firii...
cum şi când îşi ascunde crocodilul
oule în nisip, în locuinţa virilă a  razei,
sau în grămada de frunze ruginii
ori putrede, lavă- cenuşă de gelozii...
o despărţire solemnă de raza  fecundă....









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu