III. ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
ECLIZĂ
Admiri din vremuirea bolţii,
crepusculul : un vid olivic,
icnind a neguri şi-a xilinic
în jocul gândului..., în umbră,
mesteceni verucoşi se plimbă
De zi şi noapte, se-mpreună
în luminări: ...cu jar de rugă…
Roiesc făclii pe luciul bolţii,
de-nvăluie catapeteasma
cu chip de sfinţi: bătrâni călugări,
pe-adâncile cărări presfinte,
cu sufletul păşesc prin naos,
de umplu candele cu haruri
din Dumnezeu şi sie-şi cântă
în ruga avraamei treceri…
Sperând a-şi drege greu, destinul,
au năvălit întru ne-ştire
cum ea, măicuţă-n mănăstire,
...atâţi ne-buni şi proşti din fire,
iar, tu desfaci corola, stelei,
şi- o-ntinzi pe cer, în al ei sine,
trezind din seară câte-un astru,
în zori, să-i coloreazi azurul,
în plânsul munţilor sihastri...
Sihăstrie, Neamţ
17 august 1965
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu