Fulger asasin
lui Jules Laforgue
În care idol crezi, fiinţă ne-mplinită? …
o lebădă din nori căzută; un regret
în raza cercului cu asfinţiri de astre,
în surle şi cântări de harfe …
eu de copil, în locul tău, în rugă,
tu porţile albastre le-ai deschis spre mine:
o nouă metafizică
la turnul cel cuprins de lacrimi …
tu crezi în mine şi în limită …
iluziile tale mă-ntăresc,
mă scapă de tăcerea flăcării din patimi;
o victimă a plăcerii ce n-ai cunoscut-o …
când de cornişa vremii mă atârni, să cuget,
când cerbii libertăţii trec pe luncile albastre
de duhul tău în ei aprins, păscute,
păşesc pe şesurile tale înflorite,
fulgerate dintr-o clipă …
Interferenţe, nr. 7, 1998
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu