Literatura, Elegie în imagini stelare, G.A.S.

ELEGIE ÎN IMAGINI STELARE


Din El, cel demiurg și Ne-nceput,
o stea de duh în zbor îi înflorește,
călătorind în mit cu el, nedespărțiti
în zborul astral şi tot mai sus
de Cel de Sus, în nerostirea morţii!…


Plutește-n spaţii magic, stela lesne
sublimă vrută în ogiva bolţii - mută,
ca să-i slujească îngeresc, din nou
de dor, în fluorin, lui, cerului aprins
cu aripi albe frânte vindecate prinse
de bolta în ispită, mag la Ne-nceput !…

Cu- al zilei mers, o chinuie Orfeu! …
E fermecată steaua, de nou cântec
şi de- alergarea cerbului, astrală!...
boemă, mai departe-şi uită- ades
de-un boncănit cervid, în pretutindeni!…

Croindu-şi din tăceri, alt rost celest,
dorinţa-i, lângă demiurg, a hoinări
pe-a infinitului travee – a-și rătăci,
în raze, fulgurând din rest de vers
ea, ciută serii, zveltă-n al ei mers,
mai crisă și magnetică, e-n noile aprinderi!…

Dar el ,simţind a retrăi-n voință altui rut,
secundele-i răsăr din mare- aprinse
de jaspul altor fulgere stelare amăgit,
când ciute-n turme, Lui, încă-i aleargă
şi –n chişiţele roze serii lor, e paznic,
se- oglindă iar carnalic şi sălbatic!…


Pe stea-n smaralda mare,aruncând,
El sapă-n vii cuvinte recile morminte,
oglinda cerului din lacrimi sfinte…
mai sus, de-alt umblet pregătit , în șea,
dintr-un alt rut ceresc ca să revină,
în crugul lui, tot liber, nesfârşit se vrea...

Cuvântul și-l revarsă, îl plimbă-n paradis,
din recele-i izvor, în setea Lui nebună,
își tot adapă razele din nimb,
din nevăzut, în nevăzutul lor, mocnind
un rest vulcan, ce-n cântec s-ar vrea stins
pe alte canioane-n curgeri, să revină
Un alt Cuvânt, la altă stea, Lumină …
G. A. S.