GHEORGHE APETROAE - SIBIU
“ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR, 18 ”
LA PORTO SANTO
Felippa, din Levant, un vis
cu mlădierile-i în valuri
sub cerul nins de ametist
pe- alesul ei şi-l duse cântec
în dezmierdări şi dăruiri
pe lunga caravelă Sfinx
în paradisul Porto Santo ...
o insulă-n strai andaluz
şi-o floare-n braţul ei, Azore
al Madeirei , lumii , Eden !…
... acolo zorii ninşi pe zare
se sparg de stânce arenii,
aşa cum stelele, de haos!…
Acolo - şi prinse neuitarea
în el, icoană -n roze crome...
şi-acolo, ea l - aşează prinţ,
stăpân castelului şi legii,
de argilii şi-agate marmori…
Când cerul tot în sine-i cade
pe braţe frânte din lumină
în dezmierdări pure, fierbinţi
spre arzătoare, noi dorinţi,
cu pătimiri sfinte -n săruturi
Felippa -n El, e şi mai mult
prelinsă-n lacrimi, înger, firii
şi gând al inimii din astre
rămase-n cer şi în simţiri
de sânge, clocotind fiorii
un trup cu El, un singur duh
ţinut de drag, ea e-n iubire!...
Visa ,el, Crist..., un vis al ei,
ea , lui, oceanul fericirii ?!...
Gheorghe Apetroae Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu