Literatura, subiacenţe, G.A.S.

SUBIACENŢE

 


Ea şi El, cu cerul
înţeleşi,
iscodeau zăpezile 
din memoria gliei...
Tu coborai, să urci
penumbre
printre pietrele vremii,
din primele flăcări,
însemnele firii...
 
Când seminţele
lor
mureau de două ori
de  nemurire,
colorai cu răbdare
lumina sângelui
 în arce corole
petale: irişii ţărânei
cerul  şi... marea ...
 
Printre ferigi şi reptile,
dogorât
de ultimii  aştri,
calcai  arborean
nemărginirea...
de multă primăvară,
seminţele lor
reîncolţeau selene ...
.. se deschideau
pleoapele
ochilor tăi albaştri.....


Gheorghe Apetroae Sibiu