GHEORGHE APETROAE SIBIU - “ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR” -
Cristoforul 16
DAR DE NUNTĂ
decât lumina cerului de crini,
pe lira timpului trecut
în orfic cânt s-arcuia-n boltă ,
iar ea, Felippa, în săruturi
valsa –n amor stea eritrină...
-Prinţesă-ţi dăruiesc iubirea,
câmpii regale, andaluze
şi limpezi, zările - aurii ...
din flăcări, limpezind azurul...
ea-n cerul turnului de- argint ,
mireasă-n cer, lui, în sclavie…
Dar, El, cu glasul stins, de crist,
rupea din rai albastre taine
şi-i culegea zări rozasii ,
mistere din nemărginiri...
Ii oferea ca dar de nuntă,
Felippei lui, călătorii regale !...
La zorii stelei-n vii lumini-
iubirea lor, izvor în fire,
îl răsfăţa-n sfinţite gânduri -
făclii prin luminiş de cer
buchet de vise în iubire
pe ne-nceputuri celestine!..
Iar în stelarul sânge scurs,
prelins pe neciobite stânci ,
cu visele-n-mpliniri stelare
plutea -n oceanul lor, un astru,
uşor, cum numai o gondolă ,
în seri, spre insula Cimpangu !...
GHEORGHE APETROAE SIBIU -
“ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR”
Cristoforul 17
17. II. MARIAJ LEVANTIN
La revărsarea Lunei pline,
în turnul falnic de cristal,
nuntirea începuse grabnic …
Dorinţele -şi uneau , rebele
plutind sub sărutări selene...
El ,Cristofor, iar ea , Felippa,
de-mbrăţişări, în ei, aprinşi
roze muşcau din roze buze…
sărutul lor , un cer în fulger,
ritmat în cor de filomele ...
Pe creştet, prinţul i-aşternea
Felippei, marea diademă
din amintiri, stelar şirag
şi văl, adâncul greu al bolţii,
filonul sfânt serafic, largul….
zei palatini cântau pe clape
pianic valsul crin pe ape
şi clopote sunau în larguri
cu glas de boltă, nemurirea,
în semn de răzvrătiri barbare…
Lui, de cântari sfinte învins,
pentru iubirea de Felippa,
din ape-i înfloreau rostirirea
sâni alunii, pe văi de flori
şi coapse-n arcuri abisale…
Pe braţe- o trece în săruturi
sub arcele de bolţi , spre rai
rob, ei cerescului alai...
de irişi, flăcări ard azurul
cu-al duhului - mir princiar...
Şi raze, dar de nuntă-n scrin
pe faţă-i zâmbet hoinăresc
spre-adâncuri, vreri îi ispitesc,
cu-vinte de lumină-n mir…
el, ei, ea, lui, dar s-oferea...
Când îl apucă-n dezmierdări
uşor, saturnian de mijloc
cărări cu- vintelor în cântec,
colinde-nviorează- apusul…
spre-a răsări rotunde stele ...
iar în vulcanicii ei munţi,
pe dansul sânilor zglobii,
de mari simţiri si-nfiorări,
al mărilor, plăceri în val,
nuntea acum întreg Levantul !…
17. II. MARIAJ LEVANTIN
La revărsarea Lunei pline,
în turnul falnic de cristal,
nuntirea începuse grabnic …
Dorinţele -şi uneau , rebele
plutind sub sărutări selene...
El ,Cristofor, iar ea , Felippa,
de-mbrăţişări, în ei, aprinşi
roze muşcau din roze buze…
sărutul lor , un cer în fulger,
ritmat în cor de filomele ...
Pe creştet, prinţul i-aşternea
Felippei, marea diademă
din amintiri, stelar şirag
şi văl, adâncul greu al bolţii,
filonul sfânt serafic, largul….
zei palatini cântau pe clape
pianic valsul crin pe ape
şi clopote sunau în larguri
cu glas de boltă, nemurirea,
în semn de răzvrătiri barbare…
Lui, de cântari sfinte învins,
pentru iubirea de Felippa,
din ape-i înfloreau rostirirea
sâni alunii, pe văi de flori
şi coapse-n arcuri abisale…
Pe braţe- o trece în săruturi
sub arcele de bolţi , spre rai
rob, ei cerescului alai...
de irişi, flăcări ard azurul
cu-al duhului - mir princiar...
Şi raze, dar de nuntă-n scrin
pe faţă-i zâmbet hoinăresc
spre-adâncuri, vreri îi ispitesc,
cu-vinte de lumină-n mir…
el, ei, ea, lui, dar s-oferea...
Când îl apucă-n dezmierdări
uşor, saturnian de mijloc
cărări cu- vintelor în cântec,
colinde-nviorează- apusul…
spre-a răsări rotunde stele ...
iar în vulcanicii ei munţi,
pe dansul sânilor zglobii,
de mari simţiri si-nfiorări,
al mărilor, plăceri în val,
nuntea acum întreg Levantul !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu