“ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR”, 23
LA GUANAHANI
La ţărmuri noi, galerele - și adastă
și Cristofor le săruta privirea …
iar ele buze zâmbitoare îi oferă
într-un surâs pelagic de vii stele…
simțindu-le sărutul îi palpită firea
într-un amor profund, căzând în ele…
le- admira în ocean și-n ceruri desfăcute
acele Guanahani, Juana, însorite
mari insule solare, mreje sfinte,
valsându-le în graţie crisalele columbe !…
cu inima de prinţ , de ele-ndrăgostit
un basm tărâmul lor, în brațe le cuprinse…
privea-n ostroave mari, melanice fiinţe,
sălbatici bruni cu căutări de fiare
în alergări , năluci printre liane
cu plete fluturând și-n goliciunea
împodobită-n aur, în salbe și inele
își glăsuiau prin ţipete și-n hohot!…
El, Crist, le urmărea cu-o vie pasiune
și se credea-n păşirea-n altă lume
pe insulele constelaţii, Sfinxul-
Antilele-n şirag , un labirint exotic
din nebuloasa unor vreri nocturne
și-un paradis, de lume neștiute …
Se-n nobila, iubindu-se cu țărmuri
le sărută prelung… cu ochii mării
le dezbrăca fiinţa-n ceruri cu nelege
şi-n zodiile noi se cununa cu ele…
se-ncorona în legea lui de vrere ,
pe Eldorado, paradis,…drept rege!…
El, Cristofor, stăpân acum pe Juana,
pe insula-nsorită Guanahani
privea în ochii mării, axiniul zării,
tot mai flămând în noile-i deprinderi
de tot ţinuturi noi , de alte
în noi şi noi călătorii, pe larguri !…
GHEORGHE APETROAE -SIBIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu