Literatura, ... de veghe, Iancul, Gheorghe Apetroae Sibiu

 

„ÎNTOARCEREA CARMENTEI”,

 de Gheorghe Apetroae Sibiu

„Patria - locul unde am văzut lumina şi vechimea neamului”

..... DE VEGHE, IANCUL

Cât clopote cu dangăt românesc  mai înfierbântă Blajul

şi din Sibiu, Bărnuţiu îi declamă libertatea-n zodii,

cât vârful lancei e-n triumf: izvor de legământ eroic...

... ne trec prin firea Iancului tribun chemările la arme!…

 

Nu-i loc de şedere, nici de-nchinări, de ni-s umbrite glorii...

cât ţara ni-i lovită, e-n dureri şi lacrimile-i curg pe şarul Vidrei,

şi-I plânge Arieşu-nlăcrimat de Nistrul, neliniştile zilei,

contăm pe Iancul şi pe moţi!…prin ei, pe toţi românii!…

 

Chemări le înălţăm..., ei le-nţeleg şi ştiu să le răspundă!...

stejarii veacului eroic ne cuvântă cu aprinse graiuri!...

Ei, mari Goruni, în crezul lor, o taină ne ascund în ramuri

şi-şi cresc coroanele, cât Bucovina, Basarabia şi- Ardealul!…

 

În glorie, cu faptele de arme mari şi-mpovăraţi de stele

păşesc lumini în cer, iar lângă ei, în mers român, Poporul

şi-l ştie-n veci pe Iancul crai!..în fruntea lui, cu cerul scut

de pavăză, trecutul şi-l înalţă-n fii şi-n strălucire,Tricolorul!…

 

Sub semnul stâncii pe- Apuseni  ni-s veşniciţi Eroii!…

cu Iancul ne veghează Sever, Pumnul, Dobra şi Buteanu…

în legământ de ţară stau în dreaptă strajă,  Ghibu şi Cipariu ..

urmaşi ai lor, le venerăm jertfirea şi ne-nflăcărăm curajul!…

 

De glasul torţei vii - când ei cuvântă - se aprinde cerul!…

- noi le-am pus cruci şi flori pe osemânt, în loc de arme,

credinţa să le aromeze-n veci în lan şi-n vechile livezi

să-mbălsămeze primăveri române- flori din noile (v)lăstare !…

 

Din flăcările ce le ard  în neam, statornicind  în candele

cu soarele ce-şi varsă duhul re-nfrăţirii în străvechi hotare

se-nalţă-un imn de slavă ţării şi-un glas de binecuvântare!…

-  Românii mei, îmi sunteţi liberi, de veghe, cât vă este Iancul!…