ERAI ÎN LOCURI …
Gheorghe Apetroae Sibiu
Haiduc iubit de codru,
de codrul, răsfăţat,
îi ascultai freamătul sfânt:
- un cor de filomele!..
Toţi pinii de pe stei
cu vântul rece îţi grăiau...
... te ploconeau, înalţi
şi te iubeau în val naiade
pe hăul Pădurenii !...
... îl coborai de pe azur,
din zborul spre abis,
visând totemic, uliul
cu aripile-n alici negre
de boltă ţintuite-n sine,
salvând de clonţul oţelit
şi ghearele morţii,
ascunse-n rugul răvăşit,
mici, vulpile carmine!...
... şi-aici, tu duhul rătăcit
al unui pui de cerb,
de codrul, lepădat curând,
prea zvelt în salt şi liber
ca soarele... în el, scăpat
din lăţul marelui adânc,
din-nalt de cer abia căzut
în oglindirea unui gând,
îl ucideai adâncul nevăzut,
vuind cu glas turbat de corn
prin nesfârşite crânguri !...
Gheorghe Apetroae Sibiu
Haiduc iubit de codru,
de codrul, răsfăţat,
îi ascultai freamătul sfânt:
- un cor de filomele!..
Toţi pinii de pe stei
cu vântul rece îţi grăiau...
... te ploconeau, înalţi
şi te iubeau în val naiade
pe hăul Pădurenii !...
... îl coborai de pe azur,
din zborul spre abis,
visând totemic, uliul
cu aripile-n alici negre
de boltă ţintuite-n sine,
salvând de clonţul oţelit
şi ghearele morţii,
ascunse-n rugul răvăşit,
mici, vulpile carmine!...
... şi-aici, tu duhul rătăcit
al unui pui de cerb,
de codrul, lepădat curând,
prea zvelt în salt şi liber
ca soarele... în el, scăpat
din lăţul marelui adânc,
din-nalt de cer abia căzut
în oglindirea unui gând,
îl ucideai adâncul nevăzut,
vuind cu glas turbat de corn
prin nesfârşite crânguri !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu