CÂNTECUL LUI CRISTOFOR”
de Gheorghe Apetroae Sibiu
LA CASTEL
LA CASTEL
Din port, cu soarele în braţe strâns,
pe umerii săi largi,cu cerul levantin,
spre scara-naltă-n arce de recif
urca El, prinţul Cristofor, uimit
de Luna fluorină ce-i curta misterul...,
...nerăbdător a-şi revedea castelul!...
Cu aripile largi, întinse-n necuprins
îl însoţea în dans, din chei, Lilith,
îl îndrăgea-n păcatul greu, Ursita:
răspunsul îi era-n turcoazul fiecărui val-
şi-n dorul greu, aprins de largul egean! ...
În jur, livezile de rai îmbălsămau,
batute-n salbe, calea-i de absint
a lui prinţesă-n mersul fericit,
şi-n înflorire, rodii
valsau corolele cu doru-i de Felippa,
prinţesa lui rămasă-n Porto Santo
sub andaluze boracite triste zodii! …
În troienirea urnelor de crini,
pe-alei de taină-n unduiri solare
scruta El, prinţul înspre înălţimi,
de Eros prins, în apriga-i vâltoare,
castelu-i alb în fresce siderale,
zidirile-n lumini cu axinii portale
pe-o cristă, princiară cale!...
În urmă,valuri năvăleau pe chei,
scăldând faleza, unduind în vele
mari negurile ce stropeau lazurul
cu soarele l-apusu-n văl granat-
turcoazul viu şi adamit al zării,
tot ceru-n anatas al mării,
şi-al lui castel, curtat de briza serii!...
Curteni slujeau castelul lui cu dor
şi-l însoţeau pe prinţ, pe Cristofor ,
pe umerii săi largi,cu cerul levantin,
spre scara-naltă-n arce de recif
urca El, prinţul Cristofor, uimit
de Luna fluorină ce-i curta misterul...,
...nerăbdător a-şi revedea castelul!...
Cu aripile largi, întinse-n necuprins
îl însoţea în dans, din chei, Lilith,
îl îndrăgea-n păcatul greu, Ursita:
răspunsul îi era-n turcoazul fiecărui val-
şi-n dorul greu, aprins de largul egean! ...
În jur, livezile de rai îmbălsămau,
batute-n salbe, calea-i de absint
a lui prinţesă-n mersul fericit,
şi-n înflorire, rodii
valsau corolele cu doru-i de Felippa,
prinţesa lui rămasă-n Porto Santo
sub andaluze boracite triste zodii! …
În troienirea urnelor de crini,
pe-alei de taină-n unduiri solare
scruta El, prinţul înspre înălţimi,
de Eros prins, în apriga-i vâltoare,
castelu-i alb în fresce siderale,
zidirile-n lumini cu axinii portale
pe-o cristă, princiară cale!...
În urmă,valuri năvăleau pe chei,
scăldând faleza, unduind în vele
mari negurile ce stropeau lazurul
cu soarele l-apusu-n văl granat-
turcoazul viu şi adamit al zării,
tot ceru-n anatas al mării,
şi-al lui castel, curtat de briza serii!...
Curteni slujeau castelul lui cu dor
şi-l însoţeau pe prinţ, pe Cristofor ,
cel mistuit de ne-mplinit amor
pe scări, spre turnul marilor fiori,
acolo unde îi sporea în rău, ursita,
chemările din larg şi dorul de Felippa!...
Din turnul prins de cer, columbele
vegheau la salba de verduri rebele
şi tot cuprinsul nins de roze izabele
ce irizau în multele lor crome
veşmântul levantin al mării
şi-al prinţulului sedus de stele
căzute -n El, întru magia serii!...
Gheorghe Apetroae Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu