Literatura, Icoane în oglinzi, Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

ICOANE  ÎN  OGLINZI

Gheorghe Apetroae, Sibiu

Imensul  să-l  ocupi , deşiri

un nor de fluturi albi prin simțuri

induse-n el, spre a-l  păstori

cu -n alt sărut între seduceri…

din pretutindeni  să revii

în  iarba udă de lumină

ca să asculţi în ea absurdul,

neînceputul să-l dezbraci

de -nfiorări, de- a lui hlamidă....

 

E prima Chloris înflorind

sâni rotunjiți în ei cu-aprinderi

ce colorează-n jur vâltoarea

din Gangele cu- nfiorarea

în pajişti de plăceri fierbinți…

- tot nevăzutul  e-n oglindă

şi-n trupul  razei, năvălind

pe crug, însângerând noi margini ,

ia chipul netrecut al clipei

 

şi-aldinei  roze-n gând, adâncul

e resorbit în muguri  blânzi

şi  lut în sine, îi cânţi orfic…

- din vidul umbrei răsar îngeri

pe buze reci - voci de străini -

sunt  raze cu-n  surâs  mileric

în verbe  mituri  retopind - 

orb, adevărul  trist îl  plângi

sub arce… flăcări gem şi râd

de  infinit... se zbat magnetic

şi se întorc rostiri în stânci !…