Literatura, Închinare, Gheorghe Apetroae, Sibiu

ÎNCHINARE
 
În primul  zeu în sine, altul,
ascuns de muntele cărunt,
înveţi la Eros să te-nchini-
la marele tău Demiurg!...
...ajungi ca să fibrezi adânc
în duh, un liber unicorn,  
zburdând pe pajiştea albastră...
Din trăsnete şi norii slobozi
pe stei abrupt cobori şi cânţi
cu glas ales de mare preot!....
Dansezi prin ploaie baiadere
la crucea satului din stele,
liturgic  mesian  în blugi...
Te vrei un faun pe irugi  
şi nimfe-n vreri uşor seduci
cu fin balsam de crini în sine ...
Tot pleci şi vii în pretutindeni! ...
Din  fulgere înveţi să fulgeri
privirele aprinse-n taine,
le umpli vidul şi le farmeci
din mers implozii, desenând!...
Un curtezan cu glas sirenic
tot absolutul le închini -
un arc din zori mileric viu -
al Reiei munte, săgetând
şi îl petreci un mare Eros
pân- hăt în ultimul amurg...
la desfinitul Ne-nceput
închini poemele poemei! …. G.A.S.