Literatura, De atunci, Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

DE   ATUNCI 

Gheorghe Apetroae, Sibiu

Efebul, mai mult in transă, în pauzele alburne

        ascultam cum susură arhetipal izvoarele anotimpurilor

de povarnişul căutarilor răstignite,

sângerând prin fiecare rază - cântecele astrelor,

mai intâi in zambile, crini şi trandafiri...

~~~

De atunci,  tot cobor pe lunci stelele

şi le păstoresc în portocaliul de sânzâiene,

cochetând cu certăreţul Eol...

~~~

De atunci, batjocoresc cugetul adanc al stâncilor

prabuşite în pâraul pe care l-am coborât deseori

in stihuri, cu ritmuri din ele cioplite

şi le stropesc cu amintirile ploilor de aprilie...

~~~

De atunci, ascult simfoniile albe ale zefirului

cu melodica uverturii de neînceput

în bemolii gravi ai cerului, pe care i-am îngropat

alturi de trilurile ciocârliei, împreuna cu primăverile,

sub grindina verii şi i-am dezgropat

de sub albaştrii trandafiri ramaşi infloriţi

în copilăria simbolurilor, aşteptarile celor adormiţi...

~~~

De atunci,  ma iubesc cu obiceiurile si aberaţiile;

mă bucur de timpul cel beat, de mine, fara habar...

~~~

~~~

Ever since

The ephebe, who's rather mesmerized, while the sapwood'break...

I amlistening to the streams of the seasons purling archetypely -

because of the steep of crucified quests, bleeding

through every beam - to the songs of the stars,

then in magnolias, lilies and roses...

~~~

Ever since, the stars have kept falling down in the holms

and I've been growing them in the Midsummer sunset,

flirting with the quarrelsome Eol...

~~~

Ever since I have been to the deep meditation of the rocks,

that had fallen down in the rivulet I had often come down to

in the verses, with rhythms carved from themselves,

and I asperse them with the memories of the April rains...

~~~

Ever since, I have been listening to the white symphonies of the zephyrrus

with the melodies of the non-beginning overture

in the sky's solemn flats, which I had buried

together with the trills of the lark, together with the springs,

but the white, black, green and red butterflies, billed by

the hail in summer, I had exhumed

from under the blue roses that are still in blossom

in the childhood of the symbol, the expectations

of those who had gone before us...

~~~

Ever since, I have been loving myself with my habits, with my aberrations

 

and I enjoy the frenzied time, myself, without a clue...