Literatura, Iau stelele din ne-nceput, Lumină, Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

ELEGIE  ÎN  IMAGINI -

 IAU STELELE DIN NE-NCEPUT LUMINĂ

Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

În El, El, demiurgul  de Neînceput

se înflorea cu-o nouă stea de duh,

călătorind-o cu împătimirea sorţii

în zborul ei astral şi tot mai sus

în Cel de Sus, întru sporirea vieţii!

Plutea în zbor prin spaţii stela lesne

cu vrerile-i aprinse în ogiva bolţii,

ca să-i slujească îngerelă-n zbor

cuprinsului ceresc reînflorit de dor...

cu aripile albe-n frângeri vindecate

de zborul ei astral în Ne-nceput,

cu-al zilei mers, o chinuie Orfeu!

E-atrasă-n codru stela de rar cântec

şi de-alergarea cerbului, astrală!

Ea, ca o ciută zveltă-şi lasă-n mers

Cervidul, boncănind în pretutindeni...

În trecere, croindu-i gând celest,

pe-a infinitului travee - a  rătăci,

cu eleganţă rară-n noile aprinderi,

dorinţa- lângă demiurg a hoinări,

îşi fulgurează raze-n vii  nelinişti...

Cervidu-i simte retrăirea-n rut-

în vreri ce cresc în răsărit din mare,

... aprins de alte fulgerări stelare,

când pe-alte ciute-n turmă le aleargă

şi-n chişiţe noi seri îl vor de paznic,

se-oglindă-n ea carnalic şi sălbatic...!

Din rutul lui stelar revine ne-mblânzit

pe crugul liber înspre ne-nceput

în El urcat, de-alt umblet pregătit, 

a smulge nimbul stelei răvăşite -

oglinda cerului  din lacrimi şiroite,

abandonând-o în smaralda mare...!

Pentru cuvântul  scris-un paradis,

din recele  izvor, din care El răsare

spre-a-şi adapa din El o altă vrere,

în jarul lui mocnit- boem în revedere -

din restul de vulcan în El aprins 

filonul sfânt în rost pe canion prelins,

cuvânt liber în cer cu har ca să revină,

iau stelele din Ne-nceput, Lumină…