Literatura, De întoarcere, Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

   DE  ÎNTOARCERE

Din colbul zărilor străine

zvârlite pe al lor destin,
a-i aduna grabnic în jur,
pe toţi copiii tăi de neam,
tu, Patrie le cântă :
“Deşteaptă-te Române!”
şi varsă-le din al tău cer
dorinţa sfântă- a re-ntregirii ...!

 

Nu înceta  a-ţi rechema

în cuviinţa -ţi încărcată-n
har, în duhul tău ceresc,
şi la trecutu-ţi mare,
fiii tăi..., din orice drum
la mersul tău mai bun,
pe locul lor, străbun...!

 

Să-i reînveţi numai de bine,

cu dor de sfântă re-ntregire

cât sunt de mari în neam,

şi mândri de-a lor stirpe,

să le-o aprinzi în suflet

cu semnele iubirii tale
de liberă trezire,
o flacără cu aura  Unirii...!

 

Cu  harul tău ceresc
desprinde-i de bejenii,
din gheara vitregiei...
mai dă-le dreptul lor 
de limbă şi de sânge...,
spre-a te-nălţa în ei, cu ei
şi-a te sluji ca mamă,
cinstindu-te-n vecie...

...şi-a-şi înflori  cu crinii

din grădina ta, a lor-
deşertul sterp al rătăcirii...,
...îi simţi pe toţi acum
în cerul tău re-ntorşi,
la leagănul matern...
la tine-ntorşi din pribegii,
i-auzi cum îţi cuvântă
de dragoste şi de iubire..!

Cu dreptul lor patern

de sânge românesc
zvâgnindu-le în fire
din seva strămoşească-a gliei,
nutresc din nou 
cu rostul lor, acum
pe plaiuri de lumină,
geniul  României...!

Gheorghe Apetroae, Sibiu