Literatura, Epistolă, Gheorghe Apetroae, Sibiu

EPISTOLĂ - cu dedicaţie pentru păstorii  Jinei Sibiului.
Gheorghe Apetroae, Sibiu
 
Îţi scriu de aici, de la Vârtoape ,
de unde  vântul în  surle
şuierând  printre ramuri,
învăluie stindardele tremole de pini
iar vulturii, nescăpaţi din abisuri,
de zboruri înalte şi-albastre, nesătui,
te învaţă  căile spre genunile
grele de patimi ...!
 
Aici, din nou ajuns, din  seri
de Dumnezeu decăzut
în izvorul rece, repezit între stânci
de timpul netimp,
în abisul liniştii din mine,
de păcatul înalt, prea adâncit în desmăţ,
repede m-am spălat
de cuvintele grele
şi din ele-am scăpat,
fluerându-mi grijile pe grindul
din mine, un cer  în adamit ...
 
De la Vârtoape, din munţi îţi scriu
de unde din neguri
coborâţi, vârgolacii îmi povestesc despre ei
până în noapte cu  stele-n târziu
în colibele pustii ale jinarilor
despre iarba firavă în creştere,
despre stâncile negre de fulgere,
de tunete şi marile iubiri ale verii
în mit, siluindu-mi ideile..., îţi scriu!
 
.... îţi scriu de aici, de unde împărăţesc
cu ne-nceputul crestele sterpe ale Măgurii
şi pajiştile albe ale Tomnatecului,
sălăşluind sinistre, misterele
împreunate cu  serile în cinabru -
mioarele bolţii în turcoaz...
... fidel culmilor
înfipte adânc în cerul Vârtoapelor
şi sălaşelor reci ale nopţii
la care cerbii Lebei, des adăstând,
îi rumegă primăverii semnele,
aşa am rămas  ...!
 
Dinspre Tâlvă, un miros carnal,
sălbatic şi crud de lupi
răspândit peste ţancul din Şugage,
înnegurat,
în plămâni adânc mi-a pătruns ..!
Ei, în haite uniţi, tot mai mulţi
şi tot mai flămânzi, în graţie,
adulmecă visători urmele mioarelor,
negând neînceputul creaţiei...!
 
... îţi scriu din mine, simţind buimac
firescul frumuseţii cu care turmele
au coborât prea repede
să revină la datini...!
În toiagul orbului alb de aici
pretutindeni şi oricând plăsmuit
cu arabescurile întâiei filosofii
am descoperit cristalele opale ale luminii
şi limpezirile din apus,  aici,
de unde lumii tale i le port şi împart...!
Sibiu, Jina, octombrie, 1996