PLECAREA PRINȚULUI CRIST DIN CHIOS LA
MADEIRA
Autor: Gheorghe APETROAE, Sibiu
x
-Roiri de raze smulse din nemărginit
cu glas de linişti, asteri vii căzute
ninsori rebele peste orbul Sfinx,
voi, prințului prin viață-i rătăcite,
de ce-i zoriți spre moarte paşii...?
xx
De mare-ndrăgostit și- aprins,
sfârşitul lui îl vreți alai...?
- De ce-l împresurați cu umbre,
mușcând din Sine-i în risipă
cum viermii cei hapsini din stârv...?
xxx
-Din turnul princiar îi stingeți
cuprinsul de vâltori albastre.
Dorințele adânci, simţirile înalte
le vreți lui Crist un naufragiu
sub negre stânci andaluzite?
xxxx
-Să nu-ntârzii, îi spune marea…,
cu cerul mă dansează-n valuri!
În Tirr doar tu îmi ești iubitul!
- Nu poți s-o lași, de brațul mării,
tu, prințul Crist, cobori din turn
xxxxx
și-n vrerea ei cu duhul serii
smulgi vălu-i rece de pe frunte-i,
galera în curând să-ți cearnă
cu briza pe- a Egeei mare
cărări, magneticei Genove…!
xxxxxx
Iar să înfrunți sărutul Lunei,
un colier cu fir de ametist te prinzi
de gâtul diamantin al mării,
un val de flacări să-i topească
din larg zăpezile andaluze...!
xxxxxxx
Cu-al pasărei de noapte ţipăt
sinistru, prinsă-n uragane,
gânduri te cheamă și te plimbă
de braț cu-adâncuri din Cipangu
în intermundiul răzvrătirii oarbe...!
xxxxxxxx
Tu, prinț, cu marea pleci din Chios,
Genovei tale să-i admiri coralul
și-n valul ei, vrăjit de cerul portugal
cu caravela vârfuită-n stambe,
frumoasei Madeira îi îmbrățișezi oceanul...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu