CÂNTECUL LUI CRISTOFOR-
PE STÂNCI, LA PALOS
Christopher-s Song on the cliffs at Palos -
autor: Gheorghe Apetroae Della Boroaia
*
Pe când crisele-i coapse i le dezgolea Felippei
abisinic şi nurii ei olivii îi frământa
El, Cristofor, deslănțuit, cu întregul ocean
întors din Aljezur, pe caravelă,
cu glasu-i aprins în valuri smaralde,
şoptirile inimii ei ascultându-le, îi vorbi princiar…!
*
- Felippa mea dragă, frumoasă, dorită,
plină de farmec și cu sfiiciune-n cuvânt,
la Chios m-ai vindecat, m-ai renăscut în Levant
cu ochii senini, surîsu-ți pur și sărutul sublim...
Chinul meu, în rostul tău, de atunci s-a stins,
cu iubirea ta, zeiță, m-ai reîmplinit…!
*
- Nuntindu-mi la Palos fericirea cu tine
și dansând împreună pe oglinzi travertine
în palatul pretorian de pe negrele stânci,
Veneră, pe ele atunci ţi-am jurat
sfântă credinţă și neţărmurită iubire,
cum marmorei albe îi jură valuri din larg…!
*
Ea îl privea - prinț, zeu al luminii şi
mării
și pe frunte, cunună din irişi de raze îi puse....
Clipele împreună erau de plăceri ne-mpărţite,
erau cu fiorii rămași din ultimul bal...!
Fericirea ei, lângă el, era și a lui acum
și pluteau amândoi ca într-un vis ireal...!
*
Felippa uitase de zilele triste de despărțire,
de lungile nopţi de neson și de nelinişti...
În castelul de pe stâncile-n columne-negrite
și-n geamăte lungi, de înaltele valuri lovite,
ei erau împreună acoperiţi de roze și lauri
și fericiți, legănaţi de un madeiric ocean...!
*
amorul lor creștea și primea peceţi stelare
cum Luna pe oceanul Madeirei, rangul regal…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu