BALADA PĂDUREANULUI DIN SLIMNIC
*
Eram haiduci iubiți de codru, de codru răsfăţaţi,
din margini i-ascultam corul de filomele…!
şi ne iubeau Naiade pe hăul Pădurenii…!
*
Din drumul drept, de-odată abătuți, tăiam pieziş
desişurile-n tinse peste stânci albastre,
sfidam magneticul hăţaş - un şarpe-ncolăcit-
în arc crestat în ani pe fruntea zărilor sihastre!
*
Eram la locul unde zei pe codrul împăraţi,
ne cuvântau cu grai ales din înfoşnirea frunzei,
acolo, unde fagi pe-obârşii, de doruri retezaţi,
zăceau agești de lunge prăvăliri sub Cruce…!
*
Din cer, din zbor înalt, totemici, ulii îi coboram
cu aripile lor întinse- n alici negre ţintuite,
salvând de clonţul oţelit şi gheara morţii
mici vulpi carmine-ascunse prin ruguri răvășite…!
*
Aici, noi duhul rătăcit al unui pui de cerb,
curând ieşit din codru, zvelt în salt şi liber
ca soarele scăpat din lăţul marelui adânc,
îl alergam, vuind cu glas de corn în crânguri…!
*
În salt, din fârf în vârf de fag, un jder ne urmărea
cum pe mistreţii cei cu colţii, sângerând
potecile-n ciopor, îi alergam prin sihla nepătrunsă
și cum cu şiretlic din lupării, lupanii izgoneau…!
*
Dar ne sfiam de-acea neagră vestire, cum de-aici,
un cuget sclav Obârşiei- la Pădurenii lui, întors
cu mare dor și drag de loc, cu libertatea-n duh,
de dragul de străbune plaiuri, în adânc pătruns,
*
plecase-nvins, de-aici, de unde-i sângera trecutul sfânt,
când de sub geana rece-a unui blestemat amurg
din uşa-acioalei sale fuse-n fulger tras și sfârtecat
cu colţii lungi, tăioși de un mistreţ flămând…!
La Obârșia Pădureni, Slimnic, Sibiu, 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu