LÂNGĂ LABIȘ, SUB CRUCEA TALIONULUI
la 88 de ani de la nașterea poetului Nicolae Labiș.
Autor: Gheorghe Apetroae, Sibiu
Era atunci când El, pe codrii arși ai Suhei împărat,
când, în prelins, izvoarele curgeau în adăparea ciutei
și-o stea - n galop pe cer topit, de arma tatălui atinsă,
cădea pe ocoliș de munți în inima poienii dogorâte...!
*
Era atunci când ochii lui scrutau lazurul pietrelor încinse,
din flișul ametist, din despicarea stâncilor căzute-,
al Stânișoarei miez vulcanic reaprins în ochii astrei -...!
Dansau cu el în apa Suhei poienile cu luminări în arce
și sfinxul temător, căzut în cerul din fuiorul Parcei...!
*
De - atunci se - ncing mereu în luminări la creste, focuri -
sudori cu iz de vâsc şi mosc din maldăre de cetini -
și ciute - n cavalcade trec pe - alama feţelor agreste
în șuvoiri crisale de izvoare purtate în bețiile stelare
l-amiezi caniculare, satanice în duh, în inelări barbare…!
*
Îl vezi pe El, ca și atunci, pe obârşie - nfrățit cu linxul,
cu brazii cei înalți și retezați de vânt la „Taliana cruce”,
cu fagii groși căzuți și de țapini conduși înspre uluce,
tot suferind de prăvălirea lor în irizări năluce
spre poala muntelui întoarsă - n cer, la vânătoarea ciutei...!
*
În retrezire - i Stânișoara, când crestele - și veșmântă -
în văl de soare - ncins, nou duh, să și - l aprindă,
tot altă stea căzută din abis cu chip de căprioară
în apa limpede a Suhei, bând însetată, ca să piară
de clonțul cel de fier al pasării cu aripi reci, atinsă…!
*
Tu mergi la locu sfânt:- măline-i creste-, să - l urmezi sălbatic
l-auz de clopote cu limbi însângerate, de furtuni purtate,
jelindu - i inima din ne - nceput a ciutei, sub Talionul Crucii,
de-al pasării cu clonț de fier ucisă:
un zbor fatal al glonțului patern din flămânzita pușcă…!
*
Cu locurile dragi, „Mălinii”, la-altar de cer îi cântă...!
Gheorghe Apetroae, Moișa, 20.08.1988
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu