SUB
ZODIA LUI IULIE
Autor:Gheorghe Apetroae dlB
*
- Ți-ai trimis gândul pe calea umedului amurg,
aproape de sufletul tău rămas nevindecat,
pătruns de golul crescut al pământului
în limpeziri cristale, pe liticul rece
adânc...!
Un recif este el, ultim știut și luminat pe
cale,
plecat sincer, cu astrele, în adâncă uitare…!
*
Știi să-l alinţi și să-i furi ecstatică aura,
cum privirea rece, în risipire, a Lunei…!
Acelei care te-ncântă cu neantul, când
tresare,
dezvelită pe jumătate de braţele cerului
gârbov:
căruntul, pipăind sânii de gemă ai stâncii,
conici și încrescuți, în milerice flăcări...!
*
E timpul opririi gândului-columbă la marginea
sinelui,
în nevăzutul plâns, în marea cursă a viselor
celor care odihnesc în iubirea ta de înalţimi:
aripi solare deschise Lunei, pe auriile
larguri
și ochii înscânteind azurul în iureș;
gândulți-e vulturul ce sfâșie cerul din tine-n
nefrică...!
*
Își înfinge clonțul în inima ta de înger
părăsit,
sfârtecând-o ca pe o zare ceruită de
fulgere...!
Bucăţile ei stibinice sângerează zării,
lumină…!
În sărutul Berenicei, ideile ți le
înfierbânți,
ascunzându-i cosița ei sub călcâiele zodiei
tale,
nisip din marea-ți cuprinsă de plăcerea
neliniştii...!
*
Ți-ai plumbuit gândul-chip chris în ale tale
oase-
gând descărnat de nefirescul carnal al
luminei…!
Miezul lui e în măduva- cuprins al zodiei
tale:-
idol al sufletului-gând, înfrigurat și
bolnav...!
Să îți crească pustii, în lupta pierdută,
umbrele
din facere, osemintele-ți drepte-n cuvinte!
*
Plâng în rune cioplite, lancede zac pe irugă,
verdurile înflorite și închise în ele,
clipele...!
Văzutul îl împarţi la cei reveniți din nevăzut…
De orice taină, vindecat prin cuget, iubirea
în care ai crezut atunci, ca și acum, e gând,
neînceputul ascuns într-un nou fals surâs …!?
*
Ți-alunecă din tidvă gândul, zuruie în pământ
și-ți susură izvoarele cu clocotul de irişi ai
bolții:
obscurul îți rostește-n adâncul semnelor
morții-
canonul tău etern: gândul- păcat mărturisit în
cuvânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu