Literatura: SUB ZODIA LUI IULIE; autor:Gheorghe Apetroae dlB

 

SUB ZODIA LUI IULIE

SUB ZODIE

Autor:Gheorghe Apetroae dlB

- Ți-ai trimis gândul pe

calea umedului amurg,

aproape de sufletul tău

rămas nevindecat

și pătruns de golul

crescut al pământului…!

În limpeziri cristale, gând

pe liticul rece adânc,

un recif este el, ultim

știut și intens luminat

de privirea astrelor, într-o

adâncă uitare…!

*

Știi să-l alinţi și să-i

furi ecstatică aura pelagică,

cum privirea rece, în

risipire, a Lunei în mare…!

Acelei care te-ncântă cu

neantul, când tresare,

aproape dezvelită de

braţele cerului gârbov:

căruntul acela, pipăind

sânii de gemă ai stâncii,

conici și încrescuți, în

milerice flăcări...!

*

E timpul opririi

gândului: columbă la marginea

sinelui nevăzutul, în

marea cursă a viselor

al acelor care se odihnesc

în iubirea de înalţimi:

aripi solare deschise

Lunei, pe auriile larguri

și ochii înscânteind

azurul în iureșul gândului,

vulturul ce-ți sfâșie

cerul din tine-n nefrică...!

*

El își înfinge clonțul

în inima ta de înger părăsit,

sfârtecând-o ca pe o

zare ceruită de fulgere...!

Bucăţile-i stibinice

sângerează zării, lumină…!

În sărutul Berenicei,

ideile multe, le înfierbânți,

ascunzându-le cosiță sub

călcâiele zodiei tale,

nisip din marea-ți

cuprinsă de gând și nelinişti...!

*

Ți-ai plumbuit gândul

tău și-n chipul oaselor-

gând descărnat de

nefirescul carnal al luminii…!

Miezul lui e în măduva-

cuprins al zodiei tale:-

idol al sufletului- gând,

înfrigurat și bolnav,

să-ți crească pustii, în

lupta pierdută, umbrele

din facere:

osemintele-ți drepte-n cuvinte…!

*

Plâng în rune cioplite,

lancede și zac pe irugă,

verdurile mereu

înflorite, închise în ele, clipele...!

Văzutul îl împarţi la toți

cei reveniți din nevăzut…

De orice taină, vindecată

prin cuget, iubirea

în care ai crezut

atunci, ca și acum, e un gând:

neînceputul iubirilor sincere

și falsul surâs …!?

*

Ți-alunecă din tidvă

gândul-nisip și-ți zuruie-n lut;

îți susură izvoarele cu

clocotul de irişi ai bolții,

și obscure-ți rostesc în

adâncul semnelor morții-

canonul etern: gândul

păcat- nemărturisit…!