Literatura: El, Eminescu; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

EL, EMINESCU

15 ianuarie 1850 -15 iunie 2025.

136 de ani, de când ”s-a dus la stele”cel mai mare poet și mare roman, Mihai Eminescu.
Poem scris într-o seară feerică de iunie a anului 1983, în vizită  la lacul cântat în versuri de Eminescu, situat in pădurea Cătămăreștii Ipoteștilor,pe care l-am cuprins în volumul de poezii şi eseuri ”Despre neîceput”,Editura Hermann, 1992.

Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Când pe harfele de unde,
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipte-n grind,
*
fruntea-boltă peste veacuri,
El și-o-nclină visător,
să-şi revadă-n codri Lacul,
strălucirea în izvor...!
*
Pe azure văi de cuget,
cu ochi negri- lin(i) coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară…!
*
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată nemurirea,
dă tăcerii dor şi gând...!

*
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El luceşte în tot cerul,
spre trecut şi viitor…!
*
Din grădini cu flori de aur,
îi culege Lunii crinii,
să-i păstreze-n templul firii
candelabre de rubin...!
*
... El, ecoul între clipe: -
stea cu duh prin galaxii-
arc de cer în El-lumina
celei mai pure lumini...!

…………………………………………………

LITERATURA: DRUMUL ÎN NEFIINȚĂ; Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

1. 

  DRUMUL ÎN NEFIINŢĂ

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

NOTĂ: Da! Întoarcerea la arhetipul copilărie - acea viziune culturală jungiană și proustiană, constituie primordiul creaţiei cu esenţele, energiile şi forţele unor oportunităţi spiritual-metafizice proprii eului poetic, proprii matricei eului uman cultural arhetipal. Este acel EU, pe care copilăria îl vibreză și rezonează ființial, îl ritmează şi îl sustentează existential, ţinând entivul tot mai departe de regatul nefiinţei!

*

Nepăsător, de ne-nceput adânc pătruns,

curtat de dor şi de înşelăciuni,

te prinzi în leagăn şarpe azuriu de cer

și vrei a fi stăpânul axei libere a lumii

în zarea erelor pe care tu le vezi cum pier

pe drum, în jocul tău cu libertatea lor...!

*

Apui și tu o stea recif, în tot al lui cuprins,

dar ştii s-apuci pe pajişti fluorine

cu vrerile în duh-nevreri-rotunde-n plaiul lor…

La ne-nceput tot urci, să-l tot cobori

din creste cu netrupul crisei amintiri:

făclia eritină a sângelui carnal,

în game de lumini, din care-ai glăsuit...!

*

Rămas în nesfârşită fire-a zilei reci,

porți cerul alb…, sub cruce aşteptat...!

Nelocul locului ţi-l înconjori zelos-

magneticul fluid în singular și-abstract,

iar clipele-ți împarți, în ultimul răvaş

la jumătățile din care să-l renaști...!

*

Trezești zorii din dulcele lor somn

și sorbi din vlaga sânilor de stele,

tăcerea raiului cu-albastre rotunjimi...

În freamătul dorinţei astrei alabastre,

revii la ea zâmbind, de trecere păzit,

sub râna cerului, în vălu-i boraciu…!

*

Iar a putea visa la zarea ultimului drum,

la îngerii copilăriei, care n-au murit,

trimiţi clepsidra rece vidă la-ntâlnire

şi-i muţi, din loc în loc, nisipul orb

în nicăieri şi-n tot. Prin rugă-l hăruiești,

să poți să-ncânţi bătrân, stele-zeițe…!

*

Doar viețile-s abstrase marii nefiinţe,

cât poți visa frumos la tot ce-i ne-nceput…!

 

Literatura:DEVENIRE Autor:Gheorghe Apetroae dlB

 

DEVENIRE

Autor:Gheorghe Apetroae dlB

*

Ajuns de ani în miezul vieții,

te-ai întrebat: cât vei trăi?

și ți-ai răspuns: după destin…!

Cu el, pe calea ce ți-e dată,

ți-ai regăsit în conștiința vie

a tinereții, sfântă, poezia,

în umbre-alunecată…!

*

De-atunci bizar alergi prin lume;

să te deprinzi cu noul,

ai renunțat la vechi,

iar adevărul dublei existențe

l-ai înțeles din ale vieții legi…!

Treci totul azi la altă referință

și firii tale, alte sensuri,

în totul luptei le observi,

decât atunci când, în senine zile,

scriai de primăvară,

cu-al tinereței verv…!

*

S-aduci din tinerețe poezia,

de energii ți-s pline rețelele

valente; în toate arzi

și lesne le colinzi…!

ți-e nava propulsată,

de infinite forțe, iar de a lor tărie,

ești permanent flămând…!

Pe-al tău destin să fii stăpân,

ți-ai căpătat puteri

din templul stea al razei....!

Din volumul de poezii și eseuri „ Despre neînceput”, Editura Hermann, 1992, cu recurența textului,2025

Literatura: DESPRE PĂCATUL EDENIC; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

DESPRE PĂCĂTUL EDENIC
Autor Gheorghe Apetroae dlB
*
Numai în edenul păsărilor fără aripi
odrăslesc, în zbateri, decăzuți, puii şarpelui,
agonici și magnetici…, în târâș,
aproape sugrumaţi de plasa
paianjenilor, cea urzită cu flăcări
de sânge, în clipe cosmice, înroiți...!
*
Raze edenice golaşe zac răstignite
de ferestrele catedralelor-sfinte ispite,
iar îngerii, care păzesc misterele
maternităţilor de lumină, devenite
neîncăpătoare mamelor Eve,
dezvelesc copiilor, adamice, tainele...!
*
Pruncilor le picură din genele subțiri,
în șiroiri, lacrimi de sânge proaspăt;
Paradisul, de el dezbrăcat, își revarsă
cu limpezirile de dureri în cuvinte-
limbajele de retină-duhul mirific
și vulcanic al cobrelor în neluptă-!
*
Tot în cuvinte, stăruiesc ploile calde,
lungi şi dese, cu fluturi de vară,
căzute trâmbe crisale în décor edenic;
- trasă, rodosie e pânza de flăcări,
hăruită cu duhul de ispita al sacrului...;
- prea ciuruite-s viscerele pomului,
de omida vechiului păcat, în Eden…!

Literatura: Din portul Chios la castel; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

DIN PORTUL „CHIOS” SPRE CASTEL

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Cârmaciul de galeră cu- albe și înalte vele,

cu ochi de sfinx și trup de cer sculptat,

din chei, nerăbdător a-și revedea castelul,

uimit de paradisul marilor verduri,

urca de zor pe-aleea cu-oglindire-n portul

din golful Kòs, în care-și adăstă galera,

el, Christofor, printre  curmali și portocali…!

*

În urmă-i, valuri înspumate năvăleau pe chei,

scăldând faleza udă-n fluorine raze...!

În dansul lor nebun, cu unduiri crisale,

un soare-și dezmierda apusu-n mii de vele…

Columbe-n zbor, stropeau azurul insular

și-n urma lor, prin turmalinul serii

dansau cu cerul albatroși pe eritrinul zării…!

*

Cu soarele în braţe strâns,ascuns, urca grăbit,

pe scările înalte-n arce, înfipte în recife,

cu cerul levantin pe umerii săi largi, el, Christ,

purtându-l, cum Sisif, o stâncă-n grație și vise,

printre smochini, platani și mandarini,

sedus de-al rozelor balsam...! Hematice pergole

ningeau pe prințu-ndrăgostit cu raze-n diademe...!

*

Îl însoţea,din chei, dansând în fața lui-

Lilith, cu brațele-i spre necuprins întinse,

urca și cel ce-l aștepta și îi curta misterul…!

Îl îndrăgea ursita, vrând cu el în a păcătui...!

Dar el nu-i da răspuns, gândind doar la Felippa

prințesa sa din Palos, pe care o vedea

și în corolele aprinse de rodii înfloriți…!

*

Și-n văluririle aprinse de un regal absint,

în mersul lui gândit, magnoliile, lângă drum,

prinţesele lor flori, pe el, corolele-și valsau

și drumul i-l ningeau și visu-i privegheau

coloanele de Tuia cu „mavre” înșirate…!

În jur, livezi de rodiu-n temple de lumini-

batute-n salbe-mbălsămau cuprinsuri…!

 

Îl mângâiau cu vântul, cu sincerul lui sfetnic…!

Cânta în el iubirea și-n taină-i cânta marea

galerei princiare pe valuri chihlimbare,

valsând în port, la chei, precum el și Felippa…!

Era un cer de realgar într-un prasen aprins...

Castelu-n irizări, pe stânci de rodonit, acum

se desfăta cu el, curtați de briza caldă-a serii...!

 

LITERATURA: CALEA SPRE KOSUL LEVANTIN; Autor GHEORGHE APETROAE dlB

 

CALEA SPRE KòSUL LEVANTIN
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Era un cer italic, de un prasen aprins, pătruns...!
Cu țărmu-n braţe-i cu spyrei, cu kerii și salsole,
curtat de-o flacără-a vieții și de un vis stellar
porni cu zorii spre Egee, spre miticul Levant,
Christ, prințul genovez, la-l său castel, din Chios …!
*
EL, își lăsă Genovei însorite, regretul în absență
și dorul revenirii lui la marea ei lagună,
la soarele italic arzător și la-albul Lunei solitare,
ce răscolea în nopți adâncuri în țărm tirenian-
pelagicul nisip aprins, din sfenul stâncii fluorine…!
*
Pe o galeră-n portul genovez se îmbărcară Christ,
spre-a călări Egeei, înaltele-nspumate valuri,
așa cum Epsilon, din Lyra orphică, fruntea nopții
o călărea ades pe cerul adamit, în axinitul serii,
de Cronos înșeuată-n marele ei constelații, verii… !
*
Galera sa plutea de mult pe valuri chihlimbare,
în lunecări spre mari abise..., el, cu sirenic glas,
cu ochii lazurii de sfinx și trup sculptat, iubirii,
cu valurile mării îi cânta, sclipea al ei coral mărgean
și zecile columbe-n zbor se răsfățau pe larguri…!
*
Curând un nour din senin ivit, grăbind pe cer,
din dunga lui, balurul frenetic își arcuia spinarea;
din mare se urca și coada lungă și-o târa pe mare,
furtuna, răscolind-o, Christ, fulger se-agăța
de verga bompres din catarg și velele-i coboară…!
*
Galera lui era de vânt purtată pe crestele de valuri,
dar Christ, navigator, își arăta îndată iscusința;
din fața lui, pe vânt îl biruia și își ținea galera
tot mai departe de stâncile-nalte… la Amorgos,
zări-n luciri pe val colinele din Rodos și din Samos…!
*
Navigator știut de tânăr Christ- un doge marinar,
urmaș al regelui de Quinto, prinţul de mări îndrăgostit,
ajuns, în ani, cum știm, Coulumb-Hispanic amiral,
cântându-și multele lui vreri cu simț nobiliar,
călătorea dibaci la proră, Orfeu pe zarea diademă…!
*
În dreptul la Kalymnos, Egeea agitată, se liniști pe loc
și Christ reînalța în coarde strânse velele-n catarg…
galera sa, de fiecare val, cutremurată i se-înclină,
purtându-l în viteză, înspre Kòs, pe prinț la proră,
spre-acolo unde licărea, în dans pe val, lumina rodosie…!
*
Apusul îl privea-n smargdul mării, prin velele galerii,
iar fiecare val îi arată la orizont zarea albastră, de magie-
în irizări, castelul, de unchiul său zidit pe rodonite stânci-…!
Și, răsfățat de un peisaj de vis, de-al chiosului golf,
Christ acostă la țărm și-și ancoră galera la cheiul levantin... !

(urmează poemul cu drumul din port spre palat)

Literatura: Spre Chiosul Egeei; Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

CÂNTECUL LUI CRISTOFER COULUMB -
SPRE CHIOSUL EGEEI
Autor: Gheorghe Apetroae dlB

De unde-i el...? E genovez și fiu de Albisola-
cuprins sub cer azur,
de-ntinderi portocale!
Cândva, adolescentul în răsfăț,
pe străzi, trecând spre Boliasco,
se prezenta cu ”prinţul de Chiavara”,
unui ţinutului italic pururea în soare...!
*
Mulţi îl ştiau că e de neam regal,
urmaş ales al regelui din Quinto!
Chiar şi Savona îl dorea al ei
și-i declara pretura viţa princiară...!
Deşi, unii ziceau că l-au văzut copil,
trăgând de sfârcul unei bone
din Pindello...!?
*
Dar, Christ ajuns un doge marinar,
peste ocean, pe alte stăpâniri,
de Eldorado rege,
n-avu a recunoaşte-alt paradis
decât Genova sa și Porto Fino,
acolo unde se-nsoreau în valuri
miile de vele și unde adăstau,
cum călătoare stele,
galere mari înalte și lunge caravele,
… de unde-i tatăl său,
Domenico Columbo...!
*
Acolo-n oglindirea vie-a țărmului
într-un tirenian smarald,
mereu liberi în zbor pe zare,
columbele și pescărușii
îl fericeau pe christ-
copilul prinţ atras de valurile mari,
mediteraniene,
de cântecele mării cu vocile sirene...!
*
Nerăbdător a se-avânta în larg
scruta, cu mintea-i ageră
și-un gând păgân, tumultuos,
cuprinsurile levantine
pe ţărmurile egeene,
ale insulei, în care-l aștepta,
din moșteniri, de vis, castelul...!
*
Își deslușea în rost al lui destin,
deschisele-i cărări pe larguri,
spre țărmul levantin
și se vedea la prora unei mari galere,
pe crestele de valuri spre Chiosul Egeei...!