LITERATURA: CALEA SPRE KOSUL LEVANTIN; Autor GHEORGHE APETROAE dlB

 

CALEA SPRE KòSUL LEVANTIN
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Era un cer italic, de un prasen aprins, pătruns...!
Cu țărmu-n braţe-i cu spyrei, cu kerii și salsole,
curtat de-o flacără-a vieții și de un vis stellar
porni cu zorii spre Egee, spre miticul Levant,
Christ, prințul genovez, la-l său castel, din Chios …!
*
EL, își lăsă Genovei însorite, regretul în absență
și dorul revenirii lui la marea ei lagună,
la soarele italic arzător și la-albul Lunei solitare,
ce răscolea în nopți adâncuri în țărm tirenian-
pelagicul nisip aprins, din sfenul stâncii fluorine…!
*
Pe o galeră-n portul genovez se îmbărcară Christ,
spre-a călări Egeei, înaltele-nspumate valuri,
așa cum Epsilon, din Lyra orphică, fruntea nopții
o călărea ades pe cerul adamit, în axinitul serii,
de Cronos înșeuată-n marele ei constelații, verii… !
*
Galera sa plutea de mult pe valuri chihlimbare,
în lunecări spre mari abise..., el, cu sirenic glas,
cu ochii lazurii de sfinx și trup sculptat, iubirii,
cu valurile mării îi cânta, sclipea al ei coral mărgean
și zecile columbe-n zbor se răsfățau pe larguri…!
*
Curând un nour din senin ivit, grăbind pe cer,
din dunga lui, balurul frenetic își arcuia spinarea;
din mare se urca și coada lungă și-o târa pe mare,
furtuna, răscolind-o, Christ, fulger se-agăța
de verga bompres din catarg și velele-i coboară…!
*
Galera lui era de vânt purtată pe crestele de valuri,
dar Christ, navigator, își arăta îndată iscusința;
din fața lui, pe vânt îl biruia și își ținea galera
tot mai departe de stâncile-nalte… la Amorgos,
zări-n luciri pe val colinele din Rodos și din Samos…!
*
Navigator știut de tânăr Christ- un doge marinar,
urmaș al regelui de Quinto, prinţul de mări îndrăgostit,
ajuns, în ani, cum știm, Coulumb-Hispanic amiral,
cântându-și multele lui vreri cu simț nobiliar,
călătorea dibaci la proră, Orfeu pe zarea diademă…!
*
În dreptul la Kalymnos, Egeea agitată, se liniști pe loc
și Christ reînalța în coarde strânse velele-n catarg…
galera sa, de fiecare val, cutremurată i se-înclină,
purtându-l în viteză, înspre Kòs, pe prinț la proră,
spre-acolo unde licărea, în dans pe val, lumina rodosie…!
*
Apusul îl privea-n smargdul mării, prin velele galerii,
iar fiecare val îi arată la orizont zarea albastră, de magie-
în irizări, castelul, de unchiul său zidit pe rodonite stânci-…!
Și, răsfățat de un peisaj de vis, de-al chiosului golf,
Christ acostă la țărm și-și ancoră galera la cheiul levantin... !

(urmează poemul cu drumul din port spre palat)