DESPRE PĂCĂTUL EDENIC
Autor Gheorghe Apetroae dlB
*
Numai în edenul păsărilor fără aripi
odrăslesc, în zbateri, decăzuți, puii şarpelui,
agonici și magnetici…, în târâș,
aproape sugrumaţi de plasa
paianjenilor, cea urzită cu flăcări
de sânge, în clipe cosmice, înroiți...!
*
Raze edenice golaşe zac răstignite
de ferestrele catedralelor-sfinte ispite,
iar îngerii, care păzesc misterele
maternităţilor de lumină, devenite
neîncăpătoare mamelor Eve,
dezvelesc copiilor, adamice, tainele...!
*
Pruncilor le picură din genele subțiri,
în șiroiri, lacrimi de sânge proaspăt;
Paradisul, de el dezbrăcat, își revarsă
cu limpezirile de dureri în cuvinte-
limbajele de retină-duhul mirific
și vulcanic al cobrelor în neluptă-!
*
Tot în cuvinte, stăruiesc ploile calde,
lungi şi dese, cu fluturi de vară,
căzute trâmbe crisale în décor edenic;
- trasă, rodosie e pânza de flăcări,
hăruită cu duhul de ispita al sacrului...;
- prea ciuruite-s viscerele pomului,
de omida vechiului păcat, în Eden…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu